In Memoriam Marin Sorescu
Publicat de nicolaetomescu, 7 decembrie 2020, 16:50
„Spre mine mã deschid ca o fereastrã,
În care stã pe gânduri Dumnezeu.
Și iatã vine pasãrea mãiastrã
Și pasărea aceasta sunt tot eu.”
Dramaturg[1], prozator[2], eseist, traducător, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani[3], Marin Sorescu s-a remarcat, totodată, prin preocuparea pentru grafică şi pictură[4]… Critici de renume internațional au opinat că trebuie considerat unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii[5]…
Şcoala primară a absolvit-o în comuna natală (Bulzești, județul Dolj/se năștea la 19 februarie 1936); începuse Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, fiind transferat la „Şcoala Medie Militară”-Predeal/absolvită în 1954; urma cursurile Facultății de Filologie din Iaşi (1955-1960), dar s-a stabilit, la absolvire, în Bucureşti,..
A publicat primul său volum (Singur printre poeţi) în anul 1964; din acea clipă, a impus un stil degajat, uşor ironic, fantezist (care atenuează reflecţia gravă), deconcertant, de multe ori feroce, în simţul critic de mare profunzime. Sunt foarte cunoscute şi volumele din ciclul La lilieci, un univers poetic pornind de la cimitirul care poartă respectivul nume[6]…
Nu s-a înscris în vreun partid politic postdecembrist, dar a deținut funcția[7] de Ministru al Culturii în „cabinetul” Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993-5 mai 1995)…
Astăzi, Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolarã (învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, eopotrivă învăţământul primar şi liceal), în facultăţile de Filologie.
[1] Ca dramaturg, Marin Sorescu rămâne autorul capodoperei „Iona”; împreună cu alte creații de-ale sale, figurează în repertoriul multor teatre din lume; opera dramaturgică mai cuprinde: „Paracliserul”, „Matca”, „Există nervi”, „A treia ţeapă”, „Răceala”; piesele s-au bucurat de o primire excepţională, fiind traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia, Port-Jefferson (S.U.A.)…
[2] La moartea lui (8 decembrie 1996) au rămas, în manuscris, 15 volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman…
[3] Marin Sorescu a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele… Operele sale au fost traduse în mai mult de 20 de țări (S.U.A., Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Marea Britanie, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, R.P. Chineză, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria ş.a), totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate…
[4] Deschizând numeroase expoziții în țară și peste hotarele României (au rămas opere reproduse în cataloage)…
[5] Nominalizat la Premiul „Nobel” pentru literatură… În ţarã i-au fost decernate Premiul „Academiei” (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori); se remarcă Premiul „Herder”/Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie „Ospiti Napoli”, 1970; Premiul „Fernando Riello”, Madrid 1983; Premiul „Felix Romuliana”, Belgrad 1994…
[6] Ideea i-a apărut lui Marin Sorescu în clipa în care se afla cu o bursă în S.U.A. (la Universitatea din Iowa) și a văzut volumul Spoonriver, al poetului american Edgar Lee Masters, construit în acelaşi mod…
[7] Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei „Mallarmé” din Paris, al „Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă” din Veneţia, al „Academiei de Arte, Ştiinţă şi Profesii” din Florenţa… A condus revista literară „Ramuri” şi a fost preşedintele filialei Uniunii Scriitorilor din Craiova…
