(INTERVIU) Ada Lupu, câştigător al Marelui Premiu al Galei Tânărului Actor – HOP.

Publicat de Lucian Bălănuţă, 13 septembrie 2014, 17:23 / actualizat: 14 septembrie 2014, 8:27

Marele Premiu al Galei Tânărului Actor – HOP, a fost acordat vineri seară, în Gala de închidere, tinerei actriţe Ada Lupu din Botoşani, în vârstă de 23 de ani, absolventă în 2013 a Universităţii de Arte ‘George Enescu’ din Iaşi, la clasa lect. univ. dr. Ciprian Huţanu. Ada Lupu a prezentat, la secţiunea Individual, monologul ‘Nu e ceea ce pare’, iar la secţiunea Grup a fost prezentă în spectacolul ‘Feromonii’ de Theo Herghelegiu, în regia lui Vlad Volf. Tot ea a câştigat şi Premiul Publicului la categoria Cea mai bună actriţă, secţiunea Individual. Ada Lupu a acceptat invitaţia la interviu lansată de  colega noastră, Ioana Soreanu.

„Dacă e să fiu angajată cîndva, probabil, o să fiu, dacă nu, nu. Dar, oricum, am de gînd să continui și cu proiectele independente.”

I.S.: Ada Lupu este acum, alături de noi prin telefon, acceptînd să ne împărtășească primele impresii, primele emoții de după festival. Cum te simți, Ada?

A.L.: Sunt bucuroasă de confirmarea oficială a muncii mele. Faptul că am primit aceste premii îmi sporește poate încrederea, pentru că față de meseria mea eu am aceeași atitudine pe care o aveam și înainte de această gală.

I.S.: Acest Festival este o rampă de lansare pentru tinerii actori. Ce îți aduce concret acest premiu? Ce noi proiecte sau chiar contracte? Ai fost contactată deja de regizori, poate de producători?

A.L.: Da, am avut cîteva întîlniri și cîteva promisiuni, propuneri, dar aștept să se concretizeze ceva. Prefer să vorbesc despre ceva ce deja se întîmplă, nu despre ceva ce cred că se va întîmpla. Dar, cîteva discuții au existat, deja.

I.S.: Cum ți s-a părut competiția, a fost dificilă concurența cu ceilalți colegi din țară?

A.L.: Nu am mers acolo ca la o competiție, am mers ca la un spectacol și nu mi-am privit colegii ca pe niște concurenți ci mai degrabă ca pe niște parteneri. Am văzut mulți copii talentați și mi-a plăcut că anul acesta, directorul de festival, Radu Afrim, a încercat să creeze o colaborare între facultăți și în afara concursului s-au desfășurat niște spectacole la care am participat împreună, pameni din facultăți diferite.

I.S.: Ai terminat facultatea acum un an. Ce ai făcut în acest timp? Ești angajata unui teatru sau preferi să lucrezi pe cont propriu?

A.L.: După ce am terminat facultatea, am dat la aceeași universitate la master, am terminat primul an, urmează să îl finalizez și pe al doilea, nu sunt angajată, deși, mi-aș dori să fiu. Am avut cîteva proiecte independente și am avut și ocazia de a colabora cu Teatrul Național din Iași, la trei proiecte.

I.S.: În ce spectacole?

A.L.: Primul spectacol a fost “Hamletmachine”, după care am făcut o înlocuire în spectacolul “Negustorul de timp” și ultimul este “Femeia mării”.

I.S.: Cu siguranță că ascultătorii Radio Iași, publicul în general, va fi foarte curios să meargă la teatru să te urmărească. Vorbește-ne, te rog, despre cele două spectacole ale tale: monologul “Nu e ceea ce pare”, și spectacolul “Feromonii” de Theo Herghelegiu, în regia lui Vlad Volf.

A.L.: “Feromonii” este un spectacol cu o istorie lungă. A mai fost montat cu o altă distribuție, cu mai mulți ani în urmă. Eu l-am văzut cînd eram în anul I de facultate, cred, și a fost reluat. Pentru proba individuală, mi-am făcut singură momentul, mi-am scris textul…

I.S.: Ce personaj ai interpretat?

A.L.: Proba asta a fost mai complicată. Erau două opțiuni: puteai să alegi un personaj trist prin definiție, un personaj celebru și trist pe care să-l înveselești, sau puteai să alegi între patru fotografii și să-ți imaginezi o poveste, plecînd de la una dintre ele. Eu am ales cea de-a doua opțiune, am ales o fotografie și mi-am imaginat o situație pe baza ei. Personajul meu era o fată de șaisprezece ani care este surprinsă de mama ei în fața casei în lenjerie intimă și încearcă să reacționeze în această situație. Monologul dura cincisprezece minute, dar de fapt, era vorba despre cele cîteva secunde în care ea se gîndește cum ar putea să reacționeze.

I.S.: Despre ce fotografie este vorba, ce fotografie ai ales?

A.L.: Este vorba despre fotografia “Penitent Daughter” de Gregory Crewdson.

I.S.: De ce ai ales această fotografie?

A.L.: Pentru că mi s-a părut foarte ofertantă ca poveste și personajul m-a inspirat. Am văzut fata respectivă și am zis că aș putea să semăn cu ea.

„Acum, sunt în perioada în care îndrăznesc să mă imaginez atît în comedie cît și în dramă.”

I.S.: În spectacolul “Feromonii”, ce rol ai interpretat?

A.L.: Am avut rolul Petit Tom.

I.S.: Te socotești o actriță de comedie, sau o actriță de dramă mai degrabă? Care gen te tentează mai mult?

A.L.: Mă socotesc o actriță în devenire așa că nu pot, deocamdată, să aloc un perimetru de manifestare. Acum, sunt în perioada în care îndrăznesc să mă imaginez atît în comedie cît și în dramă. În facultate, am avut ocazia să joc mai mult roluri foarte serioase, de profunzime, dar în ultima perioadă, am început să mă simt atrasă și de comedie și să simt nevoia și de a-mi manifesta simțul ludic, în mod special, poate și datorită faptului că studiile de licență le-am făcut la Arta Actorului Mînuitor de Păpuși și Marionete. M-au influențat cumva. Dacă tot m-ați întrebat de comedie sau tragedie, eu mi-aș dori, de fapt, un fel de combinație de actorie și teatru de animație.

I.S.: Unde ai început teatrul, cum l-ai ales? Cine te-a îndrumat, dacă te-a îndrumat cineva?

A.L.: Da, sigur. Eu am fost în trupa liceului, am fost la Colegiul Național “Mihai Eminescu” din Botoșani, și am intrat în Atelierul de Teatru, coordonat de Lenuș Teodora Moraru și Gelu Râșca. M-am dus fără nicio justificare rațională. Pur și simplu, am auzit că sunt preselecții pentru trupa de teatru și m-am dus. Pe parcurs, m-am îndrăgostit de ceea ce se întîmpla acolo și sub îndrumarea lui Lenuș (n.r. profesoarei Lenuș Teodora Moraru), am avut curajul să dau și la facultate.

I.S.: E un drum greu pentru un tînăr, acesta al teatrului?

A.L.: Cred că orice drum poate fi greu sau ușor, în orice domeniu. Nu știu dacă teatrul poate fi separate de alte domenii. Atît timp cît ești pasionat, călătoria e o plăcere. Indiferent ce se întîmplă și cu orice m-aș confrunta, sunt în zona mea de confort. Îmi place ce fac. Deși, sunt o mulțime de obstacole, de provocări, de momente în care mă întreb ce caut aici, e corect drumul? Întotdeauna, îmi dau seama că am ales bine cînd am ales.

I.S.: Care sunt planurile tale pe termen scurt, să zicem, pentru următorul an? Vei mai încerca să te angajezi într-un teatru sau vei continua să lucrezi pe proiecte, ca freelancer?

A.L.: Cel mai mult mi-aș dori să fiu angajată.

I.S.: Unde, în ce teatru?

A.L.: Mi-aș dori să fiu în Iași, vă dați seama.

I.S.: Crezi că acest premiu te va ajuta?

A.L.: Sincer, nu știu cum funcționează lucrurile în ceea ce privește angajările. Dacă e să fiu angajată cîndva, probabil, o să fiu, dacă nu, nu. Dar, oricum, am de gînd să continui și cu proiectele independente.

I.S.: În ce proiecte independente ești angajată acum? Unde te putem vedea, în ce spectacole?

A.L.: Este spectacolul “Feromonii”, am mai făcut “Mălăieș în călcăieș”, regizat de Daniel Chirilă, mi-e greu să mi le amintesc.

I.S.: Aceste spectacole sunt jucate în spații…

A.L.: În spații neconvenționale, în principal. E greu acum să vă spun titluri pentru că nu prea am mai jucat demult.

I.S.: De ce? A fost alegerea ta?

A.L.: Nu, e foarte complicat pentru că avem programe foarte diferite, mă refer la cei din distribuție. Nu e nici visul nostru cel mai mare să jucăm în baruri.

I.S.: Ați dori pe scena teatrelor. Dar, ai încercat proiecte în teatre, în afară de Teatrul Național din Iași, unde am înțeles că ești angajată în trei spectacole, în trei proiecte. Dar, în alte teatre?

A.L.: Nu, nu am încercat. Eocamdată, cred că sunt destul de tînără și eu ca actor, nu pot să depun proiecte în instituții, bănuiesc.

I.S.: Mă refeream la castinguri, la eventuale castinguri care sunt organizate, dacă ai participat.

A.L.: Da, am mai participat la castinguri, atunci cînd au fost. Cînd vor mai fi castinguri, am de gînd să particip.

I.S.: Să adăugăm, că Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică oferit de actriţa Dorina Lazăr a fost acordat actorului Octavian Costin, în vârstă de 23 de ani, tot din Botoşani, absolvent în 2013 a UNATC, clasa prof. univ. dr. Adrian Titieni. Distincţia i-a fost acordată pentru rolul din spectacolul “Paravan – două telefoane” şi întruchiparea lui Slava Polunin la proba obligatorie. Îl felicităm și pe colegul tău și vă așteptăm în studioul Radio Iași cît mai curînd. Mult succes, îți dorim, Ada, și toate acele promisiuni pe care le-ai primit, după Gala HOP, să se concretizeze.

A.L.: Mulțumesc foarte mult și aștept să ne reîntîlnim cu mare drag.

(FOTO – Gala Hop 2014)