(INTERVIU) Cristian Mungiu: „Am vrut să fac un film despre cineva care revede hotărârile lui într-un punct de bilanţ”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 27 mai 2016, 10:15

Premiul pentru Cea mai bună regie este al treilea premiu al lui Cristian Mungiu în competiția oficială a Festivalului Internațional de film de la Cannes, precedentele două fiind trofeul Palme d’Or, în 2007, pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile şi Premiul pentru scenariu în 2012, pentru După Dealuri, film pentru care au obţinut premiul de interpretate la Cannes și cele două actrițe din rolurile principale. În urma succesului de la Cannes, filmul a fost achiziționat spre distribuție în peste 40 de țări și invitat deja la peste 20 de festivaluri internaționale. Filmul Bacalaureat, pentru care Cristian Mungiu a fost distins cu premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, va avea proiecţia de gală la Iaşi, sâmbătă la Cinematograful Victoria, în prezenţa regizorului, dar şi a actorilor. Într-un interviu acordat colegei noastre, Raluca Diaconiuc, regizorul ieşean a declarat că publicul din România pune o presiune specială, mai ales după premiile câştigate anterior de filmele româneşti la festivalurile internaţionale.

„…îl regăsesc mai degrabă în România acest tipar, în care hotărârile mari au fost lăsate pe seama bărbaţilor şi nu au fost luate, neapărat, de mamă.”

Raluca Daria Diaconiuc: Înainte de toate felicitări pentru premiul primit la Cannes. E un premiu pe care nu ştiu dacă dumneavostră îl aşteptaţi la fel de mult ca şi publicul din România…

Cristian Mungiu: Să ştiţi că publicul din România pune un pic de presiune cam mare asupra noastră. Noi consideram că deja e extraordinar că ne-am întors la Cannes, că e prima oară când sunt două filme în comepetiţie, că reuşim să ne întoarcem după atîta perioadă şi că ceea ce părea să fie o modă n-a fost o modă dar acasă toată lumea aşteaptă să mai cîştigăm şi premii. Deci m-am bucurat că s-a putut, nu înseamnă că filmul e mai bun cu ceva, e acelaşi film şi dacă nu lua premiu. Dar m-am bucurat pentru că exista aşteptarea asta şi generează o curiozitate şi sper că din cauza premiului să vină tot mai multă lume să vadă filmul.

Raluca Daria Diaconiuc: Sălile sunt pline. La Iaşi, de exemplu, numai găsim bilete…

Cristian Mungiu: Are de-a face şi cu faptul că vin la Iaşi. Adică nu ştiu dacă are atât de mult de-a face cu premiul, pentru că eu, distribuind filmul, ştiu ce încasări sunt în fiecare sală. Nu atât premiul a sporit această chestiune, cât faptul că oamenii au posibilitatea să discute cu noi în acest mic turneu de promovare, în direct. Şi mai trebuie spus ceva – premiul a fost totuşi abia duminică seara. E o singură problemă cum e şi la Iaşi, filmele de regulă într-un oraş care are multiplex, ca cel de la Iaşi care are doar 5 săli, nu stau decât o săptămână. Deocamdată am găsit soluţia cu Victoria.

Raluca Daria Diaconiuc: La Victoria cam cât va sta filmul?

Cristian Mungiu: Va sta atîta cît va exista interes. Deci am discutat acolo, nu prea sunt condiţii proprii de proiecţie. Ştiţi că la Victoria e o tehnică mai simplă aşa. Să nu avem surprize sâmbătă. Sper să se audă pentru că acestea sunt problemele cele mai mari. Noi în condiţii foarte bune l-am văzut la Cannes, la Bucureşti, se vede, se aude, dar trebuie să se potrivească şi cu sala. Mai departe va rămâne cît va fi interes. Sper să fie săli pline la film şi după ce plecăm noi.

Raluca Daria Diaconiuc : O poveste a filmului complexă – despre corupţie, dar şi despre educaţie. Ce aţi dorit de fapt să scoateţi în evidenţă?

Cristian Mungiu: Încerc să nu scot ceva sau un singur aspect, în evidenţă. Încerc să scot în evidenţă un fel de raport destul de uman între personaje şi încerc să scot în evidenţă o tipologie de situaţii în care spectatorul să se regăsească. Pentru că pînă la urmă mă interesează ca problemele pe care le pune filmul să se respecte aşa cumva în capul celor care îl văd şi să ne întrebăm dacă nu putem să ne punem nişte întrebări despre proria noastră viaţă văzând filmul. Îmi doresc ca filmele pe care le fac eu să rămână filme, adică nu sunt nici lucrări socio-politice, nici critică. Îmi doresc ca să aibă o formă de film cu nişte întâmplări, să îl urmăreşti cu sufletul la gură şi să te emoţioneze până la capăt.

Raluca Daria Diaconiuc : O putere de sacrificiu a tatălui mai mare decât a mamei…

Cristian Mungiu: Nu vreau să generalizăm. Nu înseamnă nimic, e un caz particular, e o poveste ficţională şi descrie un anumit raport între ei, în această familie, dar nu vreau să generalizăm. Povestesc de cineva care are mai multă energie, mai multă putere, a luat mai multe hotărâri, dar nu toate hotărîrile astea au fost bune. Am vrut să fac un film despre cineva care revede hotărârile lui într-un punct anume, când simţi aşa că îţi faci un bilanţ. Şi nu ştiu, mi s-a părut mai relevant acest tipar de familie, îl regăsesc mai degrabă în România acest tipar, în care hotărârile mari au fost lăsate pe seama bărbaţilor şi nu au fost luate, neapărat, de mamă.

Raluca Daria Diaconiuc : Până la urmă vorbim de familia tradiţională.

Cristian Mungiu: Da vorbim de familia tradiţională. Am constatat că foarte mulţi oameni se regăsesc în genul de relaţii, în discursul despre valori pe care îl trimitem celor mai tineri. Pe mine ce mă interesează este să punem faţă în faţă acest discurs foarte moral pe care îl avem foarte mulţă dintre noi în raport cu deciziile pe care le luăm. Lucrurile astea nu merg întodeauna paralele, nu merg în aceeaşi direcţie.

Raluca Daria Diaconiuc : Cât au durat filmările şi care ar fi cea mai grea parte de filmat?

Cristian Mungiu: Filmările au durat cred că 5-6 săptămîni. S-au desfăşurat anul trecut în iunie şi iulie la Victoria, în principal, un oraş mic transilvan undeva lângă Sibiu şi la Făgăraş. La genul de filmări pe care le facem noi, fiecare zi e cumva dificilă pentru că filmăm cu cadre foarte lungi şi e nevoie de foarte mare precizie şi foarte multă concentrare din partea actorilor. Căutăm un adevăr al situaţilor anume şi ne concentrăm destul de tare pentru că într-o zi de filmare pleci de undeva şi după foarte multe repetiţii ajungi la o secvenţă mult mai închegată. Din punctul meu de vedere asta a fost mai dificil decât de exemplu decât secvenţele complicate de noapte, de urmărire cu lumina instalată şi cu ploaie şi cu o cameră purtată pe umăr câteva sute de metri e complicat.

Raluca Daria Diaconiuc : Pentru că spuneaţi de actori, ce aţi luat în calcul prima dată la casting – notorietatea actorului ?

Cristian Mungiu: O, nu suntem într-o ţară în care să facem filme după notorietatea actorului. Pe mine mă interesează cât de apropiat e actorul ca personalitate cu ceea ce am imaginat eu când am scris personajul. Conturez nişte persoanje aşa, nişte caracteristici apoi când ajung să citesc cu actorii încerc să îmi dau seama în primul rând dacă sunt capabili de genul de joc pe care mi-l doresc eu – simplu şi convingător. Nu vreau să forţez şi nu îmi place să forţez actorii în cu totul altă direcţie decât propria lor personalitate, chiar dacă ei pot exprima mai multe lucruri. Atunci caut cu multă răbdare, până găsesc pe cineva care nu e aşa neapărat în viaţa obişnuită dar are în el o latură care mă poate convinge pe mine.

Raluca Daria Diaconiuc : Cum reuşiţi să îi faceţi pe actori să se autodepăşească?

Cristian Mungiu: Pur şi simplu la actori depinde cu cine lucrează. Eu nu pot să îi fac să facă altceva decât le indică talentul lor dar ştiu cumva să îi pun într-o postură mai bună şi asta din cauză că, nu ştiu, cumva cred că identific în ce cheie şi tonalitate pot ei să fie naturali. Cred că, cu ajutorul lor reuşesc să scriu nişte dialoguri care să fie verosimile pentru că poţi să fii cel mai mare actor din lume dacă îţi dă cineva să spui nişte replici complet altfel decât vorbeşte oricine e greu să mai interpretezi cum se cade. După aceea repetăm foarte mult la filmare, adică nu se obţine aşa uşor cum pare în film. Repetăm până acolo unde ştiam că vrem să ajungem deci e un efort foarte mare şi multă muncă, dar e o alegere de care o fac de la început.

Raluca Daria Diaconiuc : Ca buget cât a ajuns filmul?

Cristian Mungiu: Undeva pe la un milion şi ceva de euro.

Cristian Mungiu: Nu m-am gîndit direct aşa. Cumva mi se pare că şi bacalaureatul este un examen care e legat de o probă a maturităţii. La noi pe vremuri se spunea aşa la examenul acela de la 14 ani şi aşa m-am gândit că introduc o confizie. Ştiţi că despre examenul acela se spunea că e un fel de probă a maturităţii, între timp maturitatea s-a mutat mai încolo. Sper însă că Bacalaureat e ultimul titlu dintr-o serie foarte lungă de titluri pe care le-am avut să rezume aşa mometul decisiv în care se află personajele în film. În film e un personaj – e fata care dă bacalaureatul şi e un moment în care îţi faci un bilanţ şi de la care viaţa ta porneşte cu concluziile de la care ai plecat.

Raluca Daria Diaconiuc : Fata a premeditat toată povestea ?

Cristian Mungiu: În etapa asta a filmului cumva trebuie să îmi asum orice fel de interpretare. Fiecare de-acum înainte îşi poate face o idee despre personajele ficţionale din film care şi-au căpătat aşa un fel de drept de independenţă. Dar dacă mă întrebaţi pe mine nu am avut intenţia asta. Ar fi trebuit să fi presupus că exsită multă conspiraţie în spatele faptelor şi nu despre asta este vorba. Încerc să vorbesc despre o nevoie mai mare de adevăr a celor tineri şi dacă putem suspecta personajul fetei de ceva este că îşi doreşte să scoată întreg adevărul la iveală indiferent de consecinţe.

Raluca Daria Diaconiuc: Sâmbătă va fi premiera de gală la ora 19.00 la cinema Victoria. Cum este reîntoarcerea acasă?

Cristian Mungiu: Mă bucră cînd spuneţi că nu mai sunt bilete. Mă bucură că vom putea să purtăm o discuţie după film, dacă nu mă înşel cred că va fi şi un spectacol înainte la care o să fim prezenţi, după amiază. Pentru noi cele mai importante sunt proiecţiile după care putem vorbi cu publicul pentru că atunci primeşti feedback, păreri foarte directe, care nu sunt de la oameni de specialitate, ci sunt direct de la spectatori şi lucrul acesta te ajută cel mai mult cînd te apuci din nou de lucru. Eu ştiu că deja spectacolul de la Victoria e sold out şi mi-aş dori ca lucrurile acestea să se îmtâmple pe mai departe pentru că viaţa unui film ar trebui să fie lungă decât proiecţia la care o să fiu prezent.

VARIANTA AUDIO

SPOT PREZENTARE

BACALAUREAT

Scenariul și regia: Cristian Mungiu; Imaginea: Tudor Vladimir Panduru; Scenografia: Simona Pădurețu; Montaj imagine și sunet: Mircea Olteanu; Director de film: Adrian Moroca; Producător executiv: Tudor Reu. Cu: Adrian Titieni, Maria Drăguș, Lia Bugnar, Mălina Manovici, Vlad Ivanov, Rareș Andrici. O producție Mobra Films cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și Eurimages, cu participarea Canal+, France Télévisions, Ciné+, Wild Bunch, cu contribuția Orange România, Catena, Carlsberg, Groupama Asigurări. Co-producători: Why Not Productions, Les Films du Fleuve, France 3 Cinéma. O co-producție România-Franța-Belgia.

(FOTO festival-cannes.com)