(INTERVIU) Cristian Pîrvulescu: Românii, pregătiţi pentru primirea refugiaţilor, dacă nu cad într-o isterie care să o copieze pe cea antisemită.

Publicat de , 13 septembrie 2015, 11:14 / actualizat: 13 septembrie 2015, 12:43

Ne aflăm într-un moment dificil pentru întreaga Europă şi un adevărat moment de răscruce pentru Instituţiile Europene, care încearcă să gestioneze cât mai bine criza refugiaţilor din spaţiul european. Toate acestea după o altă criză, cea grecească, şi în contextul conflictului din Ucraina, aproape de graniţa de Est a Uniunii.Iată deci câte provocări pentru UE, o structura destul de tânără de altfel.

S-a vorbit despre o mobilizare biblică a refugiaţilor, se vorbeşte în continuare despre o criză a acestora, putem sau nu să-i facem faţă, la nivel european sau la nivelul ţării noastre.

Anca Loghin: De ce tocmai acum această mobilizare a refugiaţilor?

Cristian Pîrvulescu: Nu este nimic surprinzător, această mobilizare nu a apărut doar acum, toate datele arătau că odată cu izbucnirea războaielor din Orientul Mijlociu, în special a războilui civil din Siria dar şi a crizei Libiene, numărul de refugiaţi creştea, nu este nici o surpriză, doar pentru mass-media pare să fie o surpriză deşi datele statistice erau cât se poate de clare. De altfel, în discursul sau, domnul Juncker a precizat foarte clar care sunt datele: este vorba despre aproape 500.000 de cereri de azil care au fost depuse doar în 2013 în Europa. Sigur că cererile de azil nu sunt depuse doar de cei care vin dinspre Siria, cum se întâmplă acum, însă iarăşi, ar trebui să fim puţin realişti, vorbim despre un aflux al populaţiei de 0.11% din ansamblul polpulatiilor europene. Dacă este să comparăm situaţia Europei cu cea a Libanului, în Liban reprezintă peste 25% din populaţie, numărul refugiaţilor. Europa pare mai degrabă, în momentul de faţă, prizonieră unor politicieni sau demagogi publici care încearcă să creeze frică, în condiţiile în care confortul European a fost grav afectat de criza economică.

Cristian Pîrvulescu – Analist Politic

[quote align=”center” color=”#999999″]Nu este nimic surprinzător, această mobilizare nu a apărut doar acum, toate datele arătau că odată cu izbucnirea războaielor din Orientul Mijlociu, numărul de refugiaţi creştea[…] vorbim despre un aflux al populaţiei de 0.11% din ansamblul polpulatiilor europene; în Liban reprezintă peste 25% din populaţie numărul refugiaţilor. Europa pare mai degrabă, în momentul de faţă, prizoniera unor politicieni sau demagogi publici care încearcă să creeze frică [/quote]

Cred că discursul în faţă Parlamentului European de la Strasbourg, de miercuri a Preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker a fost cât se poate de realist: câtă vreme nu vom rezolva problemele din ţările din care vin refugiaţii, în special din Siria, va fi greu să oprim acest lucru. Pe de altă parte vorbim despre aproximativ 8 milioane de oameni care sunt fără adăpost în Siria, unde ar putea să se ducă? Sunt deja 2 milioane în Turcia, sunt 1 milion 2 sute de mii în Liban, sunt încă foarte mulţi care sunt pe teritoriul ţării respective şi încearcă să îl părăsească, pentru că sunt refugiaţi pe teritoriul proriei ţări care nu le poate oferi niciun fel ajutor. În momentul de faţă, cu o ipocrizie care n-are nicio legătură nici cu valorile creştine nici cu valorile europene, politicienii europeni vorbesc despre un aflux biblic de refugiaţi; cred că nu au proporţia termenilor. Orice comparaţie cu al Doilea Război Mondial nu se poate face. Vorbim pentru anul acesta despre aproximativ 500 de mii de refugiaţi, în momentul de faţă este vorba despre relocare a 120 de mii de refugiaţi, ceea ce este posibil de gestionat de către Europa cu condiţia ca statele membre să-şi doreacă acest lucru. Eu constat că în momentul de faţă Comisia Europeană este acuzată, în condiţiile în care Comisia Europeană şi Uniunea Europeană în general, nu are competenţe în acest domeniu. Competenţele sunt împărţite cu statele membre care sunt suverane iar politica de azil este o competenţă naţională.

Anca Loghin: În contextul acesta cum se împarte această responsabilitate pentru gestionarea situaţiei refugiatilor?

Cristian Pîrvulescu: Problemele tehnice sunt cunoscute, Uniunea Europenă (Comisia Europeană) a propus de multă vreme soluţiile. Consiliul, în care sunt reprezentate statele membre a eludat această problemă din motive care ţin de politica internă a unor state membre şi iată situaţia nu a făcut decât să se accentueze. În momentul de faţă, preşedintele Comisiei Europene propune cote pentru ca statele membre să primească refugiaţi, în limitele Tratatului de la Lisabona (nu este în niciun fel depăşit cadrul Tratatului) şi propune o listă a acestor state membre şi o soluţie pentru împărţirea lor, care sigur poate să fie refuzată de statele membre.

S-a mai găsit o formulă: Uniunea Europeană propune ca acele state care refuză să accepte să găzduiască pe teritoriul lor refugiaţi, vor plăti o compensaţie financiară echivalentă cu 0,02% din Produsul Intern Brut, ceea ce nu e mult şi poate unele state ar fi şi interesate să facă asta. Interesant este că nu statele bogate refuză să primească refugiaţi ci mai degrabă statele care au o bună parte din populaţie deja plecată pe teritoriul altor state, cum este şi cazul României.

Anca Loghin: Credeţi că aceste măsuri propuse miercuri de preşedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker, vor fi votate de statele membre?

Cristian Pîrvulescu: Acceptarea de unele state va fi probabil mai dificilă. Depinde însă de un actor pe care nu l-am adus încă în discuţie şi anume de societatea civilă. Câtă vreme în aceste state, cum este cazul Ungariei, cum este din nefericire şi cazul României şi a altora, societatea civilă va fi mai degrabă reticentă să manifeste clar, să asume clar valorile europene, va fi foarte dificil să se contrabalanseze extremnistii, naţionaliştii, rasiştii şi xenofobii, care încearcă să profite de context, în momentul de faţă pentru a-şi face popularitate.

www.sos-europe-amnesty.eu

Una din confuziile pe care le vedem şi în dezbaterea publică românească este între „imigranţi” şi „refugiaţi”. Noi nu vorbim de imigranţi, vorbim de refugiaţi. Cei care ajung în momentul de faţă în Europa sunt refugiaţi, care vin de pe teatrul de război, ei sunt protejaţi în primul rând de Convenţia privind statutul refugiaţilor de la Geneva din 1951. Stim ce sunt refugiaţii cum sunt definiţi, corespund definiţiei de refugiaţi în marea majoritate a cazurilor, ca urmare ei pot şi trebuie să fie primiţi pe teritoriile statelor respective, urmând să se găsească soluţiile financiare pentru a asigura integrarea lor, dar pentru moment noi vorbim despre refuzul de a-i accepta. În momentul acesta situaţia este gravă mai degrabă din această perspectiva, a distanţei foarte mari dintre vorbe şi fapte în cazul multor state europene, nu în cazul unor state importante precum Germania, care şi-a arătat deschiderea şi disponibilitatea de a primii refugiaţi ci a unor state noi, care au aderat la Uniunea Europeană târziu şi care evident nu au integrat în niciun fel valorile europene, care se refugiază în spatele unei aşa-zise identităţi creştine, profesând încă cel mai eviident anti-creştinism. A nu oferi asistenţă celui care se află într-o situaţie gravă este evident în contradicţie cu creştinismul.

[quote align=”center” color=”#999999″] Noi nu vorbim de imigranţi, vorbim de refugiaţi. Cei care ajung în momentul de faţă în Europa sunt refugiaţi, care vin de pe teatrul de război.Imigraţia vine în Europa în special pe ruta Mediteraneană dinspre Africa, ruta Balcanică, care e mai importantă în acest moment, este o ruta a refugiaţilor, nu a imigranţilor.[…]Cei care ajung în momentul de faţă în Europa sunt refugiaţi, care vin de pe teatrul de război, ei sunt protejaţi în primul rând de Convenţia privind statutul refugiaţilor de la Geneva din 1951.Ei pot şi trebuie primiţi pe teritoriile statelor [membre UE], urmând să se găsească soluţiile financiare pentru a asigura integrarea lor, dar pentru moment vorbim despre refuzul de a-i accepta.[/quote]

Cele două crize care produc acum cel mai mare număr de refugiaţi s-au accentuat şi din cauza incapacităţii Uniunii Europene (şi aici ar trebui să punem degetul pe rană) din cauza unor state din Uniune, care au împiedicat un efort comun, o politică externă în această idee, iar România face parte dintre acele state.

Anca Loghin: Pentru ca aceste propuneri înaintate miercuri de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, să treacă de votul statelor membre, în Consiliul de Afaceri Interne din 14 septembrie, este nevoie de o majoritate calificată de vot. Dacă cel puţin patru state care au 35% din populaţia UE se împotrivesc, propunerile Comisiei Europene pică la vot.Ce se va întâmplă în cazul unui blocaj?

Cristian Pîrvulescu: Sunt foarte curios să văd care sunt statele care îşi vor asuma blocarea acestei propuneri, care este rezonabilă, se face în funcţie de nişte criterii obiective Sunt mai multe criterii care sunt luate în considerare, de la dezvoltare economică, la rata şomajului, la populaţie. Sunt curios să vedem ce state vor merge până la capăt şi vor încerca să blocheze această soluţie. Marea Britanie nu o va face, ştim sigur şi dintre statele mari ale UE vor fi foarte puţine care ar putea să se alieze eventual cu Ungraria.

Ungaria însăşi nu are niciun interes să facă asta, pentru că are o numeroasă populaţie de refugiaţi pe teritoriul sau şi şi-ar dori ca aceasta săfie relocată. Mi-e greu să cred că în acest moment există o reală criză în interiorul Uniunii Europene. Vom vedea primul lucru luni, când va avea loc o întrunire a Miniştrilor de Interne ai statelor membre ale Uniunii Europene, a celor 28, şi când se vor propune o parte din aceste decizii respectivilor miniştrii. Cred că suntem încă în prima speculaţie şi am tentaţia să cred că nu sunt foarte mulţi care vor refuza. Poate că unele state vor prefera să plătească acea compensaţie financiară de 0,02% din PIB-ul lor justificând că nu pot să gestioneze în momentul de faţă un număr mare de refugiaţi pentru că nu au capacităţi de cazare, ar putea fi şi cazul României.

Anca Loghin: Nu credeţi că este o măsură controversată această plată, această clauză de solidaritate temporară propusă de Comisia Europeană?

Cristian Pîrvulescu: Sigur că poate fi interpretată şi aşa, dar pe de altă parte cei care refuză să pună în aplicare soluţiile de solidaritate şi responsabilitate europeană, care au fost propuse de Comisie, trebuie într-un fel traşi la răspundere şi trebuie să înţeleagă că nu pot să se sustragă pur şi simplu ascunzându-se în spatele suveranităţii naţionale, pentru că şi-au asumat în momentul în care au intrat în Uniunea Europeană, practicarea acelor principii. Drepturile omului nu sunt opţionale, drepturile omului sunt obligatorii, fac parte din nucleul dur al Uniunii Europene, iar noi aici vorbim despre respectarea drepturilor omului în cazul refugiaţilor din zona conflictuală a Orientului Mijlociu.

Anca Loghin: Dacă se va ajunge la un acord şi aceşti oameni vor rămâne pe teritoriul European, vor putea fi intergati în spaţiul european? Cum se face această trecere? Vorbim de o cultură şi de o religie net diferite de cele europene.

enpi-info.eu

Cristian Pîrvulescu: Uniunea Europeană, definită chiar în criteriile religioase aduse în discuţie, este o cultură deschisă. Niciodată creştinismul nu a presupus şi nu poate presupune, datorită valorilor pe care le practică, existenţa unei citadele asediate. Pe de altă parte, această Europa creştină despre care se vorbeşte este o ficţiune ideologică. Ce înseamnă Europa creştină? Este catolică? Este protestantă? Este ortodoxă? Este neo-protestantă? Dar islamicii care au existat întotdeuna în Europa, ei ce sunt, nu sunt europeni? Mi se pare că această formulă, este o formulă care ascunde de fapt o incapacitate evidenţă de a înţelege divesitatea europeană.

Nu va fi niciun fel o problemă cu integrarea acestei populaţii. Nu va fi o problemă mai dificilă decât integrarea altor valuri de migraţie care au existat în Uniunea Europeană. Luând exemplul României, avem câteva zeci de mii de musulmani veniţi în România, mulţi dintre ei sirieni, care s-au integrat foarte bine în societatea românească. Ştim foarte bine cazul Arafat, care deşi nu este de confesiune musulmană, este o dovadă clară că oamenii, care vin dintr-o cultură aparent diferită, cum este cea din Orientul Mijlociu, pot să se integreze într-o ţară ca România, că să nu mai discutăm de ţările care s-au constituit din imigraţie,cum este cazul Franţei, Italiei sau Germaniei, unde populaţia de origine străină este numeroasă.

Va dau câteva cifre că să vedeţi că situaţia nu a apărut acum: în 2013 numărul de vize de şedere în Uniunea Europeană a fost de aproape 2 milioane. Numărul de persoane care au intrat din afara spaţiului Schengen a fost e aproape 40 de milioane, deci noi despre ce vorbim acum când discutam despre 400 de mii de refugiaţi dintre care,cu siguranţă, cei care nu corespund criteriilor de azil vor fi trimişi înapoi. Se exagerează şi se accentuează pericolul şi aici văd în mare măsură resuscitate, idei folosite de mişcările fasciste între cele două Războaie Mondiale, resuscitaţi în legătură cu pericolul la care Europa este supusă. Trebuie să remarc cu surprindere dar totodată cu satisfacţie că poziţia coerentă cu principiile europene exprimată de Germania este poziţia corectă şi este exemplul pe care sper statele europene să-l urmeze.

Anca Loghin: In situaţia de faţă pot reveni anumte mişcări de xenofobie, de discriminare?

fotó: Segesvári Csaba

Cristian Pîrvulescu: Da, este posibil ca unii să profite de acest lucru. Depinde foarte mult de capacitatea politicienilor de a comunica cu societăţile lor. Sunt ţări care au fost primitoare cu refugiaţii înainte, cum este cazul Danemarcei şi care iată devine mult mai reticentă la acest aflux de refugiaţi, pentru că principalul partid danez este un aprtid xenofob. Politica internă ar putea face ca, în unele cazuri, societăţile să fie mai reticente la acest flux de refugiaţi şi să apară reacţii de respingere, dar depinde de capacitatea acestor politicieni de-aşi asume responsabilitatea.Un politician îşi merită numele în momentul în care poate înfrunta opinia publică şi poate să-şi respecte principiile, doamna Merkel a dovedit-o şi nu este singură. Francois Hollande, într-o ţară care este mult mai afectată de procesele economice decât Germania, în Franţa, a asumat primirea unui număr mare de refugiaţi în condiţiile în care un partid xenofob, cum este Frontul Naţional, militează permanent împotriva aşa-zisei imigraţii.Încă odată, aici nu vorbim de imigranţi aici ci de refugiaţi.Imigraţia vine în Europa în special pe ruta Mediteraneană dinspre Africa, ruta Balcanică, care e mai importantă în acest moment, este o ruta a refugiaţilor, nu a imigranţilor.

Anca Loghin: Comisia Europeană solicită României să găzduiască 6.351 de refugiaţi (vorbim de o alocare iniţială de 4646 plus cei încă 1705 de refugiaţi alocaţi prin propunerea CE din luna mai) Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că România totuşi nu poate primii mai mult de 1700 de refugiaţi iar după discursul preşedintelui Juncker, consilierul pe politici europene al preşedintelui Klaus Iohannis, Leonard Orban a spus că România nu-şi va modifică poziţia privind refuzul cotelor obligatorii de refugiaţi, argumentând că ţara noastă nu are experienţă în astfel de cazuri. În acelaşi timp, potrivit informaţiilor prezentate pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări În România, există şase centre pentru cazarea solicitanţilor de azil, care pot găzdui până la 960 de refugiaţi.Nemaivorbind de o limita a sumei de hrană zilnică, de 3 lei pe zi. Poate România să facă faţă acestei provocări ? Sunt românii pregătiţi pentru un astfel de scenariu?

Cristian Pîrvulescu: Ştiu că sunt românii pregătiţi pentru un astfel de scenariu dacă nu cad într-o isterie care să o copieze pe cea antisemită dintre cele Două Războaie Mondiale.Vorbim de 6000 de oameni care nu reprezintă decât populaţia unei mici comune, sau mijlocii din România, este o populaţie pe care evident o putem găzdui.

Când este vorba, de exemplu, de afirmarea capacităţilor României de a face faţă unui flux migratoriu, la Agenţia Europeană pentru Azil la La Valletta din Malta, România anunţă că are capacităţi şi de cazare şi de prelucrare a cererilor de azil, când este vorba să primească azilanţii, nu le mai are.Ba mai mult de atât, nu are locuri de cazare, sigur că ele nu pot fi inventate peste noapte. Dar încă odată, eu vă vorbesc despre o situaţie din 2013 atunci când Bulgaria s-a confruntat cu primul val de azilanţi din Siria.

In toamna anului 2013, participăm la o conferinţă la La Valeta şi România era dată exemplu pozitiv în raport cu Bulgaria sau chiar cu Grecia care nu ar fi avut capacitate administrativă. Ori atunci am minţit ori acum minţim. Este o problema serioasă: avem sau n-avem capacitate administrativă? Şi capacitate administrativă se referă inclusiv la capacitatea de a crea locuri de cazare. Părerea mea este că cei de la Palatul Cotrocei şi de la Palatul Victoria vor să negocieze, în numele refugiaţilor care au şi-aşa nenumărate probleme, interese ale României. N-are nicio legătură capacitatea României de a primi sau nu refugiaţi. În plus am văzut aceste informaţii pe care mi-e teamă că unele serviciile secrete romăneşti le şi îngroaşă, conform cărora aceşti refugiaţi ar reprezenta un potenţial pericol pentru că, reprezentanţi al ai Daesh-ului ai Kalifatului Islamic din Irak şi din Levant ar putea să vină în România.Mi se pare că aceste afirmaţii sunt de natură ideologică şi nu au nicio bază. Nu cred că între nefericiţii care au avut de suferit atât de mult în ultimii ani sunt aceşti oameni, ei sunt victimele Daesh-ului, sunt cei care au părăsit ţară din cauza Daesh-ului.

România ar fi putut să se pregătească, sigur că acum dintr-o dată nu va putea să rezolve problema dar când a fost întrebată, a spus că are aceste capacităţi.Acum se afirmă că nu putem primii decât 1705. Sunt convins că nimeni nu a făcut calculul unităţilor militare sau din alte zone care ar putea fi puse, de asemenea, la dispoziţia refugiaţilor. Pe de altă parte, am văzut declaraţia domului Kelemen Hunor, care se întreba dacă ar putea exista 6000 de sirieni care să-şi dorească să vină în România; şi eu mă indoesc, mai ales că ştiu experienţa sirienilor din Bulgaria şi vă pot spune că n-au fost încântaţi de ea şi că au fost foarte grăbiţi să părăsească Bulgaria care nu a fost nici pe departe ospitalieră. Nu cred că România ar putea fi mai ospitalieră şi ar putea oferi condiţii de trai decent acestor refugiaţi, în raport cu cei care vor ajunge în state mult mai dezvoltate.

Germania nu este nici ea atât de unitară. Majoritatea cererilor de azil se fac în Renania de Nord-Westfalia şi în Bavaria, care pare acum puţin excedată de valul de refugiaţi care vine din direcţia Ungariei prin Austria. Sunt şi acolo regiuni mai sărace, cele din Est: Pomerania, chiar şi Berlinul, Brandenburgul, în care nu prea vrea lumea să se ducă, tocmai pentru că nu există condiţii. În plus, populaţia de acolo poate să-i privească pe aceşti refugiaţi că pe nişte concurenţi la locurile de muncă. Nu sunt atât de naivi refugiaţii încât să nu ştie că riscă foarte mult mergând în astfel de ţări, de aceea vor preferă să meargă spre statele dezvoltate. Germania are nevoie de forţă de muncă şi încă repede, pentru că, va dau un exemplu: în momentul de faţă un pensionar este susţinut în Germania de 4 lucrători, în 2030, deci în 15 ani, vor fi doar 2 lucrători care vor susţine un pensionar, ceea ce ar însemnă că toate avantajele politicii sociale germane s-ar prăbuşi. Noi, românii, ştim ce înseamnă asta pentru că la noi deja situaţia este cea din Germania, şi noi am avea nevoie de locuri de muncă suplimentare pentru a avea o politică socială coerentă. Din păcate România nu este capabilă să cunoască acea creştere economică susţinută şi sistematică, care să permită angajarea unui număr mare de persoane, inclusiv din rândurile refugiaţilor.

Un interviu realizat de ANCA LOGHIN