Ioan Alexandru Brătescu-Voinești: „Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregăteşte-te de suferinţă”

Publicat de nicolaetomescu, 1 ianuarie 2022, 08:25

• 1868: la 1 ianuarie, se năștea, în Târgoviște, al doilea copil al Alexandrinei (născută Voinescu) și al lui Alexandru Brătescu (horticultor);
• 1872-1875: în casele părintești din Târgoviște și din Brătești (sat din apropierea orașului), viitorul scriitor asculta muzică și istorisiri captivante ale unchiului Alexandru Voinescu (povestitor cu farmec foarte greu de egalat); întrebat ce ar vrea să fie în viață, Ioan a raspuns: „Povestitor, ca nenea Alexandru”;
• 1875-1879: eroul nostru urma clasele primare în orașul natal;
• 1879-1883: gimnaziul;
• 1881: publica prima sa poezie, în ziarul „Armonia”/condus de Alexandru Vlahuță;
• 1883-1887: descoperise, în anii de studii la Liceul „Sfântul Sava”, poezia lui Mihai Eminescu (pe care o îndrăgea pătimaș);
• 1888-1891: susținea bacalaureatul, după care s-a înscris la Facultatea de Drept, cunoscându-l pe Titu Maiorescu și bucurându-se de atenția acestuia; scria versuri și proză, s-a apropiat de „Junimea” și de „Convorbiri literare” (a publicat schița „Cea din urmă scrisoare”/1880); și-a luat licența în drept, funcționând în calitate de judecător (mai târziu, ca avocat;â
• 1892-1896: este perioada cea mai prolifică a colaborării sale cu revista „Convorbiri literare”, precum și cu alte publicații;
• 1903: Ioan Alexandru Brătescu-Voinești publică primul său volum „Nuvele și schițe”;
• 1906: îi era tipărită cea mai amplă și mai importantă nuvelă a scriitorului, „În lumea dreptății” (revista „Viața românească“, numerele 2-6);
• 1907: apărea volumul „În lumea dreptății”, pentru care este gratulat cu premiul Academiei Române;
• 1910: I. Al. Brătescu-Voinești era ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români;
• 1911: în broșura „Pe marginea cărților”, scriitorul discută despre evoluționismul darwinian;
• 1912: al doilea volum de nuvele și schițe „Întuneric și lumină”;
• 1914: era numit director al Teatrului „Național”; activa în rândurile Partidului Liberal (până în 1940, cu scurte pauze, deputat de Dâmbovița);
• 1915: se stabilea în București; a condus, împreună cu Al. Vlahuță, ziarul „Dacia”;
• 1918: ales membru al Academiei Române;
• 1919: I. Al. Brătescu-Voinești publica volumul „În slujba păcii”, având tematică antirăzboinică;
• 1923: publica volumul de nuvele și schițe „Rătăcire”;
• 1929 volumul „Firimituri”;
• 1933 în volum, eseul „Cu undița” („ecologist”);
• 1935: vedea lumina tiparului volumul de eseuri „Din pragul apusului”;
• 1937-1940: scriitorul împrumută ideologia mișcărilor de dreapta, ceea ce îi aduce ostilitate și rezervă din partea cititorilor;
• 1946: pe 14 decembrie, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești lăsa posterității, dincolo de tribulațiile politice ale ultimilor săi ani de viață pământească, moștenirea literară a creatorului tipurilor de inadaptabili, sufletelor impregnate de candoare, lezate de contactul cu brutalitatea mediului, incapabile să reziste impactului cu minciuna şi injustiţia…