La Mulți Ani, Goran Bregović !

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 martie 2018, 09:05

Goran Bregović s-a născut în ziua de 22 martie a anului 1950, la Sarajevo (Bosnia), din mamă sârboaică și tată croat…

Pe când avea (doar) 12 ani, a pus bazele trupei Bijelo Dugme; acaesta avea să devină una dintre cele mai populare formații rock din Europa…

Creațiile lui sunt influențate de muzica tradițională țigănească, de muzica din Balcani… Fiind un compozitor excepțional, a scris piese pentru Iggy Pop, Ofra Haza, Cesária Évora…

*

9 mai 2008… 25.000… Iată cifra oficială, avansată de organizatori, privind numărul participanţilor la concertul lui Goran Bregovic; ar fi reprezentat un record înregistrat la un concert în aer liber, cel puţin pentru Iaşi; Piaţa Palatului Culturii a fost arhiplină, chiar dacă vremea nu a părut ideală; fiecare piesă a artistului a fost îndelung aplaudată de ieşeni. Spectacolul, cel mai important eveniment organizat până atunci de municipalitatea ieșeană în cadrul programului „Iaşi 600”, era onorat și de condiţia Radio Iași (partener media), Mădălina Ţinteia (pe atunci, freelancer FM) fiind cea căreia Goran Bregovic i-a acordat un interviu în exclusivitate/iar Nicolae Tomescu și Erika Engel s-au ocupat de montajarea secvenţelor, de forma prin care Radio Iași a îmbrăcăt conţinutul interviului, de calitatea traducerii și mesajul adresat de Goran Bregovic…

Printre altele, marele artist a declarat: „M-am născut în Sarajevo, un loc unde, vreme de cinci secole, nu a fost şi nu este conturată o linie de demarcaţie clară între ortodocşi, catolici, musulmani; nu avem o muzică originală în părţile despre care vorbesc… În schimb, au existat influenţe ale unor mari acorduri, ale muzicii ungurilor (din Nord), iar – în privinţa părţii sudice influenţe provenite de la greci, albanezi, italieni. Cred că muzica mea suportă multe influenţe, din medii culturale diferite, întotdeauna găseşti câteva trăsături din diverse locuri. Iată de ce, atunci când evoluez în Romania mă simt extrem de confortabil, mă simt ca şi cum aş fi acasă. Încercăm un sentiment puternic pe care îl simte orice străin care vine aici să cânte. Oricine poate să cânte mai bine decât o faci tu, simţi că muzica valorează mult pentru cei de aici. Muzica nu este unul dintre milioanele de lucruri pe care le poţi face, are o semnificaţie care îţi recomandă acest loc. De fapt, oriunde în Balcani, trăieşti aceeaşi realitate: muzica are o importanţă covârşitoare. În clipa de faţă, România se poate lăuda cu faptul că traieşte sincron, este contemporană fenomenului muzical european, chiar îl influenţează într-o anumită măsură. Ştiu că există mulţi Dj care se aruncă, pur şi simplu, pe muzica tradiţională românească, aveţi câteva fanfare care cutreieră lumea în lung şi în lat, avem de-a face cu o influenţă uriaşă a României asupra altor spaţii culturale. Toate aceste lucruri minunate îţi conferă calitatea de martor. Este frumos că trăim acele vremuri în care culturile mici influenţează culturile mari. Îmi duc aminte de primul meu concert la Centrul Abraham Lincoln din New York, dirijorul a venit către mine şi mi-a spus că se simte asediat de profesionişti, de impresari… o curiozitate uriaşă pentru muzica balcanică – din care o mare parte este românească.”