La sugestia unui internaut Radio Iași

*

Prozatoare şi autoare dramatică (numele la naştere: Drăguşeanu/4 august 1908, Bucureşti-3 mai 1971, Bucureşti), fiica lui Leon Drăguşeanu şi a Matildei (1886-1974), a urmat Institutul francez „Choisy-Mangiru” (1919-l932). Debuta în revista „Reporter” (1933); debutul editorial însemna romanul Într-o gară mică (1934). Premiată de editura „Cugetarea” cu mențiunea „Cel mai frumos roman de adolescentă” (povestea unei prietenii între două adolescente, legată întâmplător într-o călătorie cu trenul și supusă, în timp, avatarurilor provocate de dragostea lor pentru același bărbat; motivul central, dragostea, prilejuiește incursiuni interesante în universul uman intim, toate fiind înfățișate cu măsură, echilibru, discreție). Redactor la revistele „Femeia și căminul” (1945-l949), „Femeia” (1949-l950), la ziarul „România liberă” (1948-l950), redactor, apoi redactor-șef Ia Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-l955), colaborează la „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Dimineața copiilor” etc. Se adaugă bogata activitate la Radiodifuziune și, din 1956, la Televiziune – scenete, scenarii radiofonice, conferințe etc. (timp de mai mulți ani, a susținut rubrica „Curierul inimii”).   A tradus din H. Balzac, H. Ibsen, Anna Seghers, E. Zola, Wanda Wasilewska ș.a.

Câteva poveşti şi povestiri adresate copiilor, scrieri originale sau prelucrări, îi sunt tipărite între 1945 şi 1955. Tonul acestor scrieri este simplu, stilul cizelat; subiectele, atractive şi dinamice, sunt împrumutate din universul de preocupări al primului contact cu lumea înconjurătoare. Sunt elogiate, nedeclarativ, calităţi morale şi comportamentale: dreptatea, bunătatea, corectitudinea, generozitatea, răsplata binelui făcut. Personajele nu aparţin unui univers al închipuirilor, ele se aliniază, în perimetrul îngăduit de basm, legilor de convieţuire din realitatea zilnică. Din această categorie de lucrări fac parte Moața, Creață și Grasu la bal (1945), Cu Ţăndărică spre mările Sudului, după Erick Kastner (1946), Mia, Lia şi Cuţache (1947), Paznicul florilor (1955). Un alt capitol al literaturii scrise de Drăguşanu îl reprezintă dramaturgia. În Jurnalul Aurorei Serafim (1957), eroina se dedică îngrijirii copiilor, dar după ce a suferit un eșec amoros; Magdalena, personajul feminin din Dragoste rea (1960), dupa ce esueaza in casnicia cu dezordonatul muzician Luki, isi canalizeaza toate energiile pe tarim profesional s.a.m.d. Personajele sunt nefericite si de aceea vorbesc prea mult, apărând noi ipoteze (mai ales despre dragoste). Mai incitante sunt nuvelele cuprinse în volumul Doamna cu ochelari negri (1974).