Mănăstirea Horaița, cuvânt și zidire sufletească
Publicat de nicolaetomescu, 17 august 2020, 19:56 / actualizat: 18 august 2020, 9:27
Conform tradiţiei, Mănăstirea Horaiţa[1] a fost ctitorită în secolul al XV-lea; pe 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei – Alexandru cel Bun (1400-1432) – includea edificiul consacrat cultului religios în rândurile celor 52 de biserici (de mir şi de mănăstire), pe care le-a supus, jurisdicțional, Mănăstirii Bistrița…
Ca urmare a unei revelaţii dumnezeieşti[2], cuviosul Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din Mănăstirea Neamţ[3], a ridicat o biserică de lemn – cu binecuvântarea şi contribuția substanţială a Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842)[4]…
În 1837, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin, cuviosul arhimandrit Irinarh lăsa, ca stareţ al mănăstirii, pe cuviosul părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877)[5], care îl însoţise de la Mănăstirea Neamţ…
Deși, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, călugării Mănăstirii Horăicioara nu au fost nevoiți să plece în refugiu (datorită poziționării izolate), consecință a Decretului 410/1959, Mănăstirea Horaița s-a trezit desființată; călugării s-au împrăștiat pe la alte mănăstiri sau au plecat în lume… În acest context, monahul Teodorit Irimia, de la Mănăstirea Secu, a fost trimis să asigure protecția clădirilor și să oprească destrămarea a ceea ce mai rămăses; el a reușit să adune o mică obște, iar, între anii 1972-1975, era ridicată clădirea stăreției[6]…
Biserica[7] reunește elemente din arhitectura romano-bizantină, deopotrivă influențe rusești (surprinse în numărul și configurația celor opt turle) iar zidurile acesteia, cu o grosime de 1,6-4 metri, sunt construite din piatră (bolțile sunt din cărămidă)… Pictura din interiorul bisericii de la Horaița a fost executată[8] în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu… Catapeteasma, în formă de mitră arhierească, a fost lucrată[9] la Viena…
© Nicolae Tomescu_16 august 2020
[1] Denumirea provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani (actualul județ Neamț) şi împrejurimile…
[2] Între anii 1822-1824…
[3] În jurul viitorului stareţ Irinarh s-au adunat circa 70 de vieţuitori…
[4] Rectitorirea mănăstirii a fost sprijinită de domnitorii Ioan şi Mihail Sturza…
[5] În timpul stareţului Ermoghen a fost ridicată actuala biserică a mănăstirii (1848-1867); la zidirea şi înzestrarea acesteia, cu hramul „Botezul Domnului”, au contribuit domnitorii Grigorie Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza, deopotrivă Mitropolitul Calinic Miclescu… Tot în timpul stăreţiei cuviosului Ermoghen, între anii 1850-1852 era construit paraclisul de iarnă „Sfântului Ierarh Nicolae” (pe latura nordică a complexului mănăstiresc); între anii 1853-1855, se poate vorbi și despre construirea turnului-clopotniţă /cu paraclisul „Pogorârea Duhului Sfânt”…
[6] Starețul Zenovie Ghidescu (1980-1991) a restaurat și pictat biserica mare; părintele protosinghel Partenie Petric (stareţ între anii 1991-1995) a continuat lucrările de restaurare; pe 4 iulie 1993, biserica mare de la Horaița a fost resfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei; s-au executat mai multe lucrări de restaurare și renovare în mănăstire, care au cuprins paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”, unele corpuri de chilii şi casa de oaspeți…
[7] Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri lățime, 20 de metri înălțime…
[8] De Mihai Chiuaru și ucenicii săi, în intervalul 1988-1993…
[9] Potrivit unui specialist în domeniu, în structura catapetesmei ar intra trei specii de lemn (în care a fost sculptată): păr, tei, tuia…
