Mihai Șora, 104 ani…

Publicat de nicolaetomescu, 31 octombrie 2020, 14:57

Du dialogue intérieur: Fragment d’une anthropologie métaphysique[1], Sarea pământului[2], A fi, a face, a avea[3] mă îndreptățesc să-l creditez în postura marelui filosof…

Presupusa apropiere de Ana Pauker[4], condiția demnitarului[5](la Ministerul de Externe)[6] înconjurat de sorgintea stalinistă, venirea din Franța[7] ca membru al Partidului Comunist (într-o vreme în care se comiteau atrocități)[8], funcția de redactor-șef al „Editurii de Stat pentru Literatură și Artă”[9], exclud calitatea de disident[10]… Clipul publicitar al celor de la „E-mag”[11] trimite și la alte unghiuri de incidență[12]...

Ministru la „Învăţămînt” (l-am cunoscut tocmai în calitatea respectivă), şef al fundaţiei „Soros”, activist #Rezist, iată câteva repere postdecembriste…

S-a căsătorit (în 2014) cu doi ani înainte de a împlini un secol de viaţă[13], avându-l ca naş pe Andrei Pleşu[14]…

Titlurile şi decoraţiile primite în ultimii ani de Mihai Şora subliniază, dintr-o perspectivă, „complicitatea cu Sistemul” (începută în anii ’50 ai secolului trecut, continuată sub „spaima dezvăluirilor” după 1989), fie libertatea[15] de a alege în contexte diferite[16] (desigur, putem vorbi, la alții și în contrapartidă, despre libertatea de a alege să nu alegi)…

[1] Editura „Gallimard”, 1947…

[2] Amintind de dialogurile lui Platon, dar desfășurate între două personaje (Mai Știutorul și Tânărul Prieten) diferite în raport cu Socrate și cu interlocutorii lui atenieni; dezbaterile se roteau în jurul limbajului și al funcției lui poetice, tema sub care autorul strecura (Editura „Cartea Românească”, 1978), ferindu-le esopic de ochiul vigilent al cenzurii, problemele de ontologie…

[3] Despre condiția ontologică a omului, exprimată în rostirile și făptuirile sale, un fel de asalt al autorului pentru cucerirea concretului…

[4] De fapt, se susține în rândurile apropiaților, Mihai Șora nu a primit nicio funcție de decizie, nu a lucrat „în cabinet”, a fost obligat să lucreze – competența sa în privința limbii franceze și situația politico-culturală din Franța au determinat caracterul muncii – traduceri de acte sau alte texte din franceză în română și invers, redactarea, cu frecvență zilnică, pentru uzul șefilor, a unui rezumat, din presa franceză, în limba română…

[5] A stat, o vreme, sub regim de domiciliu forțat, într-un subsol de pe „Bulevardul Dacia” din București; până în 1963, 5 membri ai familiei au locuit într-un apartament împărțit artificial pentru 3 familii (baia și bucătăria erau folosite în comun)…

[6] I-ar fi fost impus să lucreze în cadrul Ministerului de Externe (condus de Ana Pauker), un ordin însoțit de interdicția de a părăsi România…

[7] Ajuns în România, Mihai Șora ar fi fost urmărit de Securitate; agenții l-ar fi debarcat la granița cu Ungaria, l-au readus sub escortă la București…

[8] Potrivit unora, apartenența s-ar explica prin următorul fapt: până în 1945, Mihai Șora a luptat în Rezistența Franceză, împotriva ocupației hitleriste; un segment important din structura rezistenței era compusă din comuniști (aceștia se impuneau prin organizare); parte importantă a comuniștilor din Rezistența Franceză nu poate fi comparată cu teroriștii dogmatici educați la Moscova, trimiși după război ca agenți staliniști în țările Europei de Est/în scopul instaurării dictaturii…

[9] Creată prin transformarea „Fundației Regale pentru Literatură și Artă”…

[10] Nici măcar prin comparații nefericite / dacă ne gândim la trecutul lui Sartre, la faptul că Heidegger visase să devină ideologul lui Hitler…

Victor Roncea (articol din „Evenimentul Zilei”) îl citase pe Paul Goma; în articolul „A fi basarabean…”, dizidentul scria: „Îl arată cu degetul pe profesorul denunțător «Ion Coteanu», dar nu spune că acela (basarabean de-al meu, din Orhei, ticălosul!) după război fusese expulzat din Franța, ca spion sovietic, dimpreună cu Mariana și Mihai Șora, cu doctorul Herskowitz, tatăl lui Alain Paruit”; în replică, Mihai Șora susține că a revenit în România după 10 ani, în 1948, aceasta doar pentru a-și vedea părinții, fiind „reținut de autoritățile comuniste”. Mai tranșant, Eugen Ionesco, într-un dialog cu Barbu Brezianu, afirma că Mihai Şora „a fost turnător”: „Mă întreabă ce cred despre Șora. – Nimic bine! – În 1940 și ceva era la Paris, era comunist și m-a îndemnat să colaborez cu românii iar Rodicăi i-a propus chiar să lucreze la Ambasadă. Firește că a refuzat. Este un suspect. Să afle toată lumea. Să nu fie ascunsă atitudinea lui de atunci. De la mine să se știe. Când a vrut sa revină în Franța nu i s-a mai dat voie. A fost turnător” (consemnări ale lui Barbu Brezianu)…

[11] Videoclipul platformei de vânzări online, care a lansat o nouă campanie de brand – sub sloganul „Libertate în fiecare zi”, suscită controverse contondente… „Vom vorbi despre toate, dragii mei. ”, a promis Mihai Șora (octombrie 2019), „Despre libertățile mici, anodine, și despre Libertatea cu majusculă, despre cea formală și cea autentică. Vom povesti pe îndelete despre vremurile de odinioară, despre Franța din timpul Ocupației naziste, despre România de după război, despre Ana Pauker și Teohari Georgescu. Despre limba franceză…, din pricina căreia am ajuns în podul clădirii din «Piața Victoriei», unde, odinioară, era Ministerul de Externe al Republicii Populare Române. Despre cărți, despre oameni și despre colecția «Biblioteca Pentru Toți». Și despre emag sau cum s-a brodit ca, la 102 ani, să joc într-un film care nu este doar o reclamă. Despre ce înseamnă o ficțiune și ce înseamnă adevărul istoric. Despre frig, foame și frică sub cizma nazistă și sub cizma bolșevică”…

[12] În anul 2007, Mihai Şora a trebuit să suporte articolul din „Observator cultural” (patronat de Gheorghe Muşat, alias „Miron”), în care au fost înfășișate câteva documente din arhiva Securităţii; „Ziua” a publicat, la rându-i, un articol în care turnătorul lui Constantin Noica (din dosarul cunoscut sub numele „Lotul Noica”) era identificat ca fiind… Mihai Şora (vezi și „Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?”; spre surprinderea autorului, deşi îl citase pe Mihai Şora în urma unei convorbiri telefonice, acesta din urmă avea să nuanţeze „apărarea”, în „Observator cultural”, ceea ce poate conduce la ideea că nu trebuie înlăturată prezumția unui anumit rol în anchetarea lui Constantin Noica)…

[13] Născut pe 7 noiembrie 1916 , în Ianova-Timiș, Austro-Ungaria…

[14] „Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, precum şi Luiza Palanciuc, l-au folosit şi îl folosesc ca pe o marionetă, profitînd de spaimele existenţiale care îl macină pe filosof încă de la Revoluţia din 1989, cînd Comunismul şi Securitatea au început iarăşi să-l bîntuie, venind din urmă.” (susține Ion Spânu, „Cotidianul.ro”)

[15] Care a primit recunoaștere…

[16] Pavel Şuşară a scris că „satanizarea lui Mihai Șora este, pe lângă absurdul logic, și o imposibilitate morală tipic stalinisto-pesedistă”… „Atitudinea publică de astăzi a lui Mihai Șora nu are nicio legătură cu activitatea și cu utopiile lui de acum 80 de ani, iar asocierea este în afara oricărei logici. Linșajul lui de astăzi are aceeași îndreptățire morală ca și o eliminare a Sfântului Pavel din întreaga construcție a creștinătății pentru că în tinerețe i-a prigonit pe creștini, ceea ce ar fi o imposibilitate morală tocmai din perspectiva creștină”…