„Moş Ion Roată, fiind ţăran (…) nu avea ascunzători în sufletul său”

Publicat de nicolaetomescu, 19 februarie 2019, 18:45

Ion Roată (născut în 1806[1], satul Câmpuri/județul Vrancea de astăzi), cunoscut și sub numele de Moș Ion Roată[2], nu a avut parte de şcoală, nu ştia să scrie, dar s-a dovedit (ÎN CONTEXTUL ISTORIC) potrivit pentru a-şi reprezenta semenii şi interesele lor…

Cinsitit, cu mintea ageră, fără să ezite în a-și face cunoscute părerile sale, a ajuns să fie ales reprezentant al clăcaşilor[3]. A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului şi a pledat pentru scopurile celor pe care îi reprezenta. Mihail Kogălniceanu îl aminteşte pe ţăranul din județul Putna[4] drept participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor[5]. Ion Roată a fost cel care a adus (1857), în Divan, „Propunerea deputaţilor săteni”[6]. Persecutat de autorităţi şi hulit de mulți boieri, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi s-a mutat în Gura Văii, fără să înceteze lupta pentru respectarea legilor lui Cuza şi a drepturilor ţăranilor. Tot contextul istoric i-a readus și drepturile: a  fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcașilor[7]…

După proclamarea Independenţei României, la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu (ministrul de interne şi externe), Ion Roată a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”[8].

A murit[9] în 20 februarie 1882, la vârsta de 76 ani[10]. Cu doi ani înainte, prefectul de Putna îi trimitea o scrisoare lui Kogălniceanu în care i-a mărturisit că Ion Roată a ajuns la sapă de lemn şi are nevoie de ajutor. Oare cum privea zilele în care viaţa devenise o povară? Cândva, timpul i se părea infinit; fusese călător printr-o lume în prefacere; crezul dedicat ţării și neamului i-a adus grija lui Dumnezeu şi un mormânt…

În localitatea Câmpuri, Casa Memorială „Moș Ion Roată” așteaptă reacția noastră în fața unui om care, integrându-se contextului, a făcut să se întâmple lucruri (ele nu s-au întâmplat, pur și simplu)… Oare vom fi alți oameni atunci când vom privi cu atenție și pentru suficient timp?

[1] Fiul Măriuței și al lui Constantin Roată (clăcaşi pe moşia boierului din sat)… Ion Roată a fost căsătorit cu Maria, născută în anul 1812; au avut patru copii: Năstase, Neculai, Zoe și Maria…

[2] Țăranul intrat în istorie şi plămădit drept personajul poveștii lui Ion Creangă, a existat în realitate, deputat în Divanul Ad-hoc și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia, al reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Ion Roată din Putna nu era, de fapt, un moş, ci un bărbat în putere, în vârstă de 50 de ani, întreprinzător şi curajos…

Țineți minte ce interpretare oferă Creangă, prin „glasul” lui Roată? „(…)că până acum noi, țăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre(…)” (Moș Ion Roată și Unirea, de Ion Creangă)

[3] La alegerile din 1857 a fost ales, cu unanimitate de voturi, deputat al judeţului Putna în   Divanul ad-hoc al Moldovei. Scopul său a fost de a face auzită vocea vrâncenilor care doreau Unirea, înlăturarea „boierismului” şi împroprietărirea. Lucrările Divanului Ad-hoc au durat trei luni, timp în care ţăranul din Putna a dovedit că nu este cu nimic mai prejos de ceilalţi aleşi şcoliţi. „Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe ţăranul Ion Roată.

[4] Ținutul Putnei a fost atestat documentar (la 2 iulie 1431). Împreună cu Ținutul Adjudului (atestat în 1460), s-a contopit – în 1591 – sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste, până la 1859; Județul Putna a reprezentat o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova, reședința județului fiind orașul Focșani…

[5] „Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat… propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: «Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!»”…

[6] Jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova; aceasta ar fi dorit  împroprietărirea clăcaşilor, Roată fiind primul semnatar al documentului care a stârnit mare vâlvă în Divan. După închiderea şedinţelor acestuia din urmă, din cauza atitudinii reprezentatului clăcașilor, potrivnice boierimii, țăranul-deputat a căzut în dizgraţia autorităţilor; considerat „stricător al ordinei publice”, arestat de Poliţia Iaşi, a fost eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”; eliberarea se făcuse cu o condiţie, ca Ion Roată  să nu se mai implice în activităţile divanului; s-a dispus „a fi îndeaproape supravegheat poliţieneşte ca asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, la întâmplare de cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, va fi arestat”…

[7] În lipsa unui inginer, participa la împărţirea, către ţărani, a loturilor de pământ….

[8] Ion Roată a fost decorat, la 18 martie 1878, de Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor semnat de Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite”…

[9] În pofida importantei sale activităţi, recunoscute de „mai marii ţării”, sărăcia, vorba lui Dostoievski, nu s-a dovedit a fi un viciu, ci un adevăr…

[10] Fiind înmormântat în cimitirul din localitatea Gura Văii…