Pe pământul Livenilor (VIDEO)

Publicat de nicolaetomescu, 6 februarie 2017, 13:44

Liveni – Mihăileni[1] – Dorohoi[2] – Tescani[3] desemnează forța unui patrulater în care și-a extras, în care s-a mișcat și care i-a oferit cele mai bogate resurse de creație geniului muzical George Enescu… S-a născut într-un spațiu fermecător, care începe cu localitatea natală (Liveni), se abate pe la Cracalia (în vecinătate, acolo unde a copilărit, până la plecarea către Viena), trece prin vechiul târg al Mihăilenilor (prin curtea casei bunicilor materni), se întoarce la Dorohoi (în căsuța de lângă gară, unde a locuit o vreme), ia drumul spre Bacău, oprindu-se la Tescani (splendidul conac al părinților Mariei Cantacuzino)…

La margine de moșie, într-o căsuță cu cerdac, afectuoasă, cumpărată[4] și dăruită părinților lui Enescu de unchii Gheorghe și Eufrosina Cosmovici din Corlăteni[5], cu o livadă seducătoare,  dincolo de parapetul pomilor și valurile colorate ale câmpurilor, întâmplări neprevăzute nu au tulburat intensitatea celor mai duioase amintiri ale șederii în țară.

George Enescu a părăsit această casă pe când împlinise trei ani; părinții s-au mutat într-un conac impunător, la Cracalia (satul vecin). Ultima vizită[6] la Liveni a avut loc în 1946. Oricum, locul nașterii i-a rămas întreaga viață în suflet, ca un leagăn drag.

Clădirea a fost restaurată, fără să i se schimbe forma inițială, încă din 1956-1957, înainte de a fi declarată muzeu memorial. În 1957, la numai doi ani de la moartea lui George Enescu, autoritățile vremii au transformat-o în muzeu, prima dintre instituțiile care se ocupă cu strângerea, păstrarea, cercetarea, punerea în valoare și expunerea obiectelor de interes dedicate memoriei compozitorului (dintre cele existente în România). A suferit o nouă restau­rare în 1989; în 1998, învelitoarea de tablă a fost înlocuită cu dra­niță, în 2013 a fost refăcut cerdacul… Astăzi, Căsuța din Liveni funcționează ca secție (exter­nă) a Muzeului Județean Boto­șani. Dăinuie în tiparele sale originale, păstrează cel mai prețios inventar, reconstituind fidel epoca și atmosfera casei familiei Enescu. Camera părinților, bucătăria, salonul și camera mică a copilului de odinioară[7], toate se bucură de decorul original, de piese de mobilier ce au aparținut familiei; neprețuite scoarțe moldovenești, restaurate de curând, decorează pereții, în practica îndelungată a locului…

Prima și ultima impresie privește simplitatea… Emblemă a modestiei, a bunului simț, a înțelepciunii (inclusiv sociale), George Enescu era un om generos, care a conservat simplitatea la Liveni, dar a construit, ca prelungire, Spitalul de Copii (clădirea veche) din Botoșani, a donat bani pentru Teatrul din Dorohoi; la inițiativa lui a fost cumpărată prima orgă de concert la Ateneul Român din București (a inițiat colecta de fonduri în acest scop), a donat bani pentru asfaltarea drumului de la Liveni la Cernăuți; în anul secetei răvășitoare din Moldova (1946), se pare că ar fi trimis țăranilor din Botoșani două vapoare cu grâu (evident, n-au ajuns niciodată la destinație)…

Taina gândurilor sale  s-a așezat altfel, a asigurat prima și ultima limită a experienței, primul și ultimul efort al geniului…

© Nicolae Tomescu (Redactor Șef Radio Iași), realizator/inclusiv foto; Bogdan Zlei, operator imagine și montaj video

[1] Localitatea Mihăileni se află în vecinătatea graniței cu Ucraina, la 5 km de punctul de vamă Siret (județul Botoșani)… Integrată specificului etnografic al zonei, o locuință sobră și simetrică (se presupune că a fost ridicată între 1775-1830) a aparținut familiei Mariei Cosmovici, mama lui George Enescu. Aici se păstrează un număr impresionant de scrisori trimise de geniul muzical mamei sale, care se retrăsese în casa de la Mihăileni (către sfârșitul vieții). Vacanțele compozitorului erau împărțite între casa natală din Liveni și casa din Mihăileni, acolo unde Enescu a compus „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op.8” (în noiembrie 1901), „liedurile Plugar” și „Die Nächtliche Heerschau”…

[2] În Dorohoi funcționează Muzeul „George Enescu” (inaugurat în anul 1957 şi reorganizat în 2005), într-o clădire ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nimeni alta decât casa lui Costache Enescu, tatăl compozitorului. George Enescu (1881-1955) a locuit aici nouă ani/vezi (Video) Muzeul „George Enescu” din Dorohoi…

[3] În Conacul Rosetti-Tescanu, una dintre casele memoriale ale marelui muzician, a compus Enescu capodopera sa lirică „Oedip” (catalizată de căsătoria cu Maria Cantacuzino, fiica familiei Rosetti-Tescanu). În casa-muzeu au rămas drept mărturie numeroase obiecte, care au aparţinut lui George Enescu şi soţiei sale, Maria Cantacuzino (cei doi au folosit conacul ca reşedinţă permanentă, până în 1946)…

[4] Afirmă unii me­morialiști…

[5] Până atunci, părinții locuiseră la Vorniceni, câteva dealuri mai încolo, unde tatăl, Costache Enescu, fiul preotului Gheorghe Enescu din Zvorâștea, fusese (câțiva ani) învă­țător suplinitor. Când au murit copiii familiei (născuți aproape unul după altul), din cauza unei molime de difterie, îndurerații soți Enescu s-au retras la Liveni, unde tatăl muzicianului a început lucrări agricole. Aici a fost adus pe lume, la 19 august 1881, unicul fiu care a supra­viețuit: Gheorghe (George de mai târziu)…

[6] Una despre care martorii povestesc că a presupus multă durere… George Enescu a fost pentru ultima oară în țară și a plecat dezamăgit, trist, parcă presimțindu-și ultima vizită; a cerut să intre singur în casa în care se născuse…

[7] Chiar și de leagănul micului Jurjac…