Prima atestare documentară a Castelului Bran (ca pretext)…

Publicat de nicolaetomescu, 19 noiembrie 2017, 12:05 / actualizat: 19 noiembrie 2017, 17:39

• 19 noiembrie 1377: Prin actul emis de Ludovic I de Anjou (1342-1382), brașovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea (Castelul Bran)„cu munca și cheltuiala lor proprie”…

*

Când știi că vei porni către Brașov și ești îndrăgostit de istorie, nu poți imagina alt traseu în afara Castelului Bran…

Acesta străjuiește o vale strâmtă care duce spre fosta Valahie, având, cândva, rol de supraveghere a trecătorii flancate, de o parte și de alta, de Munții Bucegi, Piatra Craiului și punctul de vamă din apropiere. Fortăreața, restructurată în altă clipă crucială a destinului românesc, pentru a se transforma în reședință de vară, se înfățișează, cu structura sa elegantă și grațioasă, în care amestecul elementelor gotice, renascentiste, romantice exprimă mărturii intense ale trecutului și ale câtorva destinații, cu zidurile albe, din piatră brută și materie primă din râul care șerpuiește în fundul văii, cu acoperișuri primind zestre turle rotunde și pante pronunțate, dar firesc al cetățenilor din Brașov către Regina Maria, soția lui Ferdinand I, Întemeietorul României Mari. Castelului i-a fost împrumutat stilul și gusturile reginei, impregnate de respect pentru tradițiile locale, pentru barocul german și italian, inclusiv sau mai ales în alegerea mobilierului și decorațiilor. Nu credem că spiritul Mariei ar fi părăsit Branul, deși inima, adusă într-o casetă de argint, a rămas, pentru un timp, într-o firidă a vechii capele, reamintită astăzi de o placă inscripționată. Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, mama lui Carol al II-lea, se plimbă, despovărată de titluri, prin Turnul Pulberilor (care domină curtea interioară), Turnul Porții, Camera de Gardă (straja turnului), Salonul Mare (cu plafoane ogivale), Dormitorul reginei, Sala Gotică, Sala de Consiliu, Salonul Biedermeier, Dormitorul Regelui Ferdinand, turnul de sud, turnul de vest, turnul de nord, Sala de Muzică, Sala Trofeelor de Vănătoare, camera micului Principe Nicolae (echipată cu mobile de la începutul secolului XX și dotată cu un balcon, discret, de unde poate fi admirat peisajul)…

La mică distanță de Bran (unde, deseori, poți ajunge în condițiile insalubre ale unor mijloace de transport, unde poți sta, mai mult de o oră, la rândul biletelor izbăvitoare, unde descoperi senzația care te izgonește din comuna actuală – prin procesul chimic al mizeriei și comerțului de duzină), alte legende romantice sunt reconstituite într-o cetate medievală unde armate ale istoriei îți dau onorul…

S-a presupus că prima fortificație de la Râșnov a fost ridicată pe Dealul Cetății, cât a durat stăpânirea Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei. Un secol mai târziu, cu referire directă doar la invazia tătarilor din 1335, se insinuează prima atestare documentară a cetății Râșnov. Carol Robert al Ungariei, cu slujbași care păzeau hotarul, comitele secuilor, care a trimis în cetate un castelan gata de luptă dar și de gospodărie temeinică, năpasta turcilor, regele Sigismund de Luxemburg, care a dăruit cetatea locuitorilor, odată cu ridicarea lor la starea mândră de târgoveți, împărțirea în „cetatea de jos” și „cetatea de sus”, noua față a fortficației, cu stradă în cerc, mica piață, pasaje de ulițe-sfori, capelă, casa școlii, casa preotului, fântâna-cisternă, episoade cu insistențele lui Gabriel Bathori sau cu aventura partizanilor curuți, fie au pus în mișcare fie au pustiit Râșnovul, iar forfota unor noi intenții dă speranță în strălucirea sa viitoare…

În 1949, o „explozie” acvatică a produs o viitură pe Valea Cetății. Credem că a vrut să sfărâme singurătatea Peșterii Fundata, de lângă Rașnov. Aceasta a fost reamenajată, la o altitudine de 790 m, prin utilizarea unor tehnologii unice în România…