„Publishing House” – Nicolae Tomescu; 6 zile, câte o întrebare pe zi (VI)

Publicat de nicolaetomescu, 17 octombrie 2017, 08:30

6. Ce criterii personale aveți pentru a identifica o încercare de manipulare asupra dumneavoastră? Puteți exemplifica astfel de situații concrete?

Nu aparțin categoriei celor care se conformează poruncilor „stăpânirii”. În trecut (pe care nu-l glorific, dar este mai curat decât toate destinele îmbrăcate în alb pentru că aşa le şopteşte capriciul modei) și în prezent. Dar sunt departe și de a institui proces altor „medii” în scopul deturnării atenţiei de la destule întrebări pe care sunt vinovat de a le fi provocat.

Adevărat, pentru un jurnalist, în faza de consolidare creativitatea este maximă. Când fiecare ştie ce are de făcut, înseamnă că traversează perioada de stabilizare. Într‑un al treilea „ciclu”, de extindere şi eficienţă maximă, se lucrează din rutină. Atunci este mai lesne să alegi pentru ştiri „valorile morale pozitive de cel negative”, cunoşti care sunt resorturile umane determinând simpatia (sau antipatia), interesul (sau lipsa de interes) faţă de un anumit gen de informaţie. Știi, totodată, cum poate fi perturbată o informaţie, cum poate fi ea parazitată – dar mesajul să rămână „adevărat”. Experienţa este însă finită. Chiar la apusul carierei, mulţi jurnalişti nu au reprezentări corecte, fie ele aproximative, ale obiectului şi rostului unor chestiuni, ale naturii şi istoriei lor. Dacă dependenţa faţă de pragmatică este severă, atitudinea preferată riscă să pregătească, să imprime rigorii, un coeficient de subiec­tivitate. În condiţiile concurenţei şi ale ritmului pe alocuri dezumanizant, o atare atitudine poate găsi tot mai mulţi adepţi. Rezultatul probabil: contrariul rigorii – imprecizia. Creşterea volumului informaţiilor reclamă din partea jurnalistului munca de filtrare, selecţie,  presupun fericita colaborare între „jurnalistul generalist”, „jur­nalistul specializat”, „specialistul non‑jurnalist”.

Recent, un reprezentant al Sistemului, referindu-se la legea Dragnea, dorea să mă manipuleze, amintind faptul că am detectat, încă din 2007, principala amenințare care riscă să se transforme în coșmarul radioului public – dacă nu se vor opera modificări ale condițiilor în care sunt formulate interesele politice, dacă obiectivele nu vor fi definite în termenii unor valori și principii fundamentale, dacă nu vor fi reformate, cu adevărat, așa-numita corporație și practicile sale… Fără îndoială, diminuarea poverii fiscale prin eliminarea unor taxe şi tarife este un deziderat împărtăşit la nivelul societăţii românești; desigur, politicile fiscal-bugetare ale statului, precum şi concretizarea acestora, reprezintă atributele autorităţii legislative şi executive. Dar, realizarea Legii privind eliminarea unor taxe şi tarife, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sub aspectul efectelor resimţite de cetăţeni, al simplificării procedurilor în raporturile cu autorităţile, implică, în mod necesar, adoptarea de măsuri legislative coerente, eficiente, predictibile şi, în acelaşi timp, responsabile; pentru a fi eficientă, reducerea în sine a taxelor trebuie să fie însoţită de o îmbunătăţire a procedurilor administrative şi a disciplinei bugetare; înlocuirea unei plăţi directe cu una indirectă, precum şi absenţa unor măsuri legislative conexe, de natură să conducă la realizarea unor servicii publice de calitate, pot determina ca simpla eliminare a taxelor prevăzute de legea Dragnea să conducă, pe lângă efectul deplasării poverii fiscale de la beneficiarii acestor servicii către toţi contribuabilii, persoane fizice şi juridice, la consecinţa accentuării disfuncţionalităţilor serviciilor publice. Din nefericire, ceea ce reprezentantul Sistemului desemna ca reformă este, în fapt, ceva foarte politizat, pune puterea finanţării în mâinile politicienilor (când partidele se schimbă la putere, în urma alegerilor, pot tăia imediat bugetul, distrugând toate planurile)…