Spinoza: „Lucrurile excepţionale sunt rare pentru că sunt greu de obţinut”
Publicat de nicolaetomescu, 21 februarie 2022, 08:10
Fără familie, fără comunitate[1], anticipând secularizarea, statul politic liberal democratic, apariţia ştiinţelor naturale, deschizând calea către Iluminism, gânditorul din secolul al XVII-lea, autorul unor cărţi care au schimbat lumea în profunzime (inclusiv[2] pe cel care vă plictisește cu articolele sale), având contribuții relevante pentru domeniile psihiatriei şi psihoterapiei[3], Baruch Spinoza[4] a dus o viaţă /24 noiembrie 1632–21 februarie 1677/ contemplativă[5], marcată de rare evenimente exterioare „remarcabile”[6]…
Opera lui mi se pare plină de ocazii oportune pentru un cititor pasionat…
[1] Cenzurat de creştini pentru tot restul vieţii sale, excomunicat, la vârsta de 24 de ani, de comunitatea evreiască a Amsterdam-ului, printr-un edict ireversibil care impunea ca toţi evreii, inclusiv propria-i familie, să-l evite pentru totdeauna (oricărui evreu îi era interzis să-i vorbească vreodată, să facă negoţ cu el, să-i citească scrierile, să se apropie la o distanţă mai mică de 4,5 metri), a trecut printr-o luptă conştientă cu propriile afecte (a dedicat vieții lăuntrice – cu fantezii, vise/visuri, pasiuni, dorinţă de iubire – o parte importantă /consacrată „depăşirii sclaviei afectelor”/ a lucrării fundamentale intitulate Etica)…
[2] Einstein însuși era spinozist… Atunci când geniul invocat vorbea despre Dumnezeu, se referea la Dumnezeul lui Spinoza, pe de-a-ntregul echivalent cu natura (tot ce se întâmplă, fără excepţie, respectă legile ordonate ale naturii), Dumnezeul care cuprinde toate substanţele, „care nu joacă zaruri cu universul”…
[3] Ideile, gândurile, sentimentele sunt provocate de experienţe anterioare; pasiunile pot fi studiate fără patimă; înţelegerea duce la transcendenţă…
[4] S-a născut (24 noiembrie 1632) sub numele de Bento d’Espinosa; opt zile mai târziu, era înscris în comunitatea religioasă evreiască cu prenumele de Baruch. Limba sa maternă a fost portugheza; mama, Hanna Debora Senior, era a doua soție a tatălui său – Miguel Gabriel Alvares d’Espinosa, un comerciant refugiat la Amsterdam de teama inchiziției portugheze…
[5] Din cale afară de retras, propria persoană nici nu transpare în scrierile sale; nu ne-a pus „la dispoziţie” drame de familie, poveşti de dragoste, de gelozie, anecdote ieşite din comun, certuri, ciorovăieli, regăsiri; după moartea lui, deși purtase o corespondenţă bogată, confraţii i-au urmat instrucţiunile şi au eliminat aproape toate comentariile personale din scrisori… Nu știm nimic despre reacţia emoţională față de excluderea lui din comunitate…
[6] Spinoza, om blând, chiar placid, nu părea confruntat cu tot felul de conflicte fundamentale omeneşti; sunt exegeţi care îi compară viaţa cu cea a sfinţilor creştini (unii chiar cu a lui Isus)…
