„Spiritul, muzica, dragostea sunt veșnice”

Publicat de nicolaetomescu, 3 ianuarie 2016, 14:30

Potrivit unor studii cu iz american, prima zi din ianuarie nu este, nici de departe, cea mai veselă. După cum ultima zi a lunii decembrie poate fi tristă… Mi-am amintit de lucruri în care nu prea cred la vestea că Natalie Cole a plecat din lumea cunoscută nouă, muritorilor…

Puţini sunt dispuşi să sacrifice ceea ce sunt, ceea ce fac şi ceea ce au pentru ceea ce pot deveni. Cum reuşesc oamenii să „ardă” pentru visele lor? Cum aprinzi flacăra, cum te motivezi şi, mai ales, cum păstrezi motivaţia un timp îndelungat?

În viaţa lui Natalie Cole, moartea, în special moartea timpurie, a reprezentat o temă recurentă. „Simt ca şi cum moartea a fost întotdeauna la uşa mea”. Tatăl celebru părăsise lumea cunoscută la vârsta de 45 de ani (în 1965), nouă zile distanţă de aniversarea fiicei. Marvin Yancy, iubirea vieţii sale, mentor muzical, având şi calitatea primului soţ, a fost doborât de un accident vascular cerebral (în 1985) la numai 34 de ani. Janice, verişorul său drag, a murit la vârsta de 33 de ani. Apoi l-a pierdut pe Kelly, fratele mult iubit, când acesta se apropia de 36 de ani. În 2009, cu doar câteva ore înaintea unui transplant care putea să îngroaşe graniţa dintre viaţa şi moartea artistei, sora sa Cooke, persoana cea mai apropiată, a murit de cancer (64 de ani)….

S-ar crede că astfel de litanie a pierderilor suferite ar duce la depresie şi frică. Dar cariera profesională a lui Natalie Cole nu a creat nicio fisură de negativism; a fost un spirit încărcat de optimism, curaj şi curiozitate nesăţioasă. A devenit ea însăşi o curiozitate, de fapt, o formă narativă de scriere a unui proiect de viaţă; a vrut să explice cum anii consumului de droguri intravenoase au dus la hepatita C, la distrugerea ficatului şi rinichilor, care resimţeau nevoia disperată a unui transplant – iată de ce a insistat să ne comunice povestea donatorului Jessica Karina, tânăra care murise în timpul naşterii, a oferit recunoştinţă şi prietenie familiei celei care îi salvase o parte din destin; a ajuns să înregistreze în spaniolă, întrucât Jessica Karina era de origine salvadoriană.

Natalie Cole a fost senină, a avut dispoziţia unui om uimitor de vesel. Indiferent cât de inconfortabile s-au dovedit a fi procedurile, indiferent de cât de des a venit pentru tratament, a rămas atentă şi politicoasă pentru toată lumea.

Când s-a întors la munca artistului, prima apariţie („Hollywood Bowl”, în septembrie 2009) s-a transformat într-un triumf. A înregistrat un nou album, Natalie Cole En Espanol, care a primit trei nominalizări „Latin Grammy”. A concertat pe scară largă, vocea ei devenind mai suplă şi mai sentimentală ca niciodată. Dar în timp ce curajul ei nu cunoştea vreun eşec, trupul a cedat în ultima zi a anului 2015, la doar 65 de ani.

Până în acea clipă, s-ar fi putut tângui: „De ce eu?” Renunţase la droguri şi le denunţase. A rămas sobră, l-a găsit pe Dumnezeu; ştia că dragostea divină nu este despre plâns în privinţa trecutului sau neastâmpărului în ceea ce priveşte viitorul. Era fericită să accepte tot ceea ce i s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla.

„Atât de multe lucruri s-au întâmplat în viața mea”, a reflectat Natalie Cole, „dar moartea tatălui meu rămâne cel mai dureros. L-am adorat într-un fel pe care numai o adolescentă poate adora tatăl ei. Când a murit, am căzut în disperare; ani în şir am încercat să-l înlătur din memorie. Am fugit din muzica lui. Când am dat, din greșeală, peste propria mea carieră, am fost încântată să aflu că am putut cânta rhythm and blues. Mi-a plăcut să cânte sufletul. Dar nu a fost până când am găsit curajul de a cânta muzica asociată amintirii tatălui meu, prin care am găsit pacea mea cea mai profundă și cea mai mare satisfacție(…) Spiritul nu moare. Muzica nu moare. Și dragostea care leagă spiritul muzicii nu știe nimic despre moarte. Spiritul, muzica, dragostea sunt veșnice”.

Nicolae Tomescu, Redactor Şef