Uniunea Europeană: Ziua Europei…

Publicat de nicolaetomescu, 9 mai 2017, 08:00

Emisiunile Radio Iaşi, prin ştiri – dar şi prin comentarii specializate – au adus şi aduc în discuţie Ziua Europei…

 [youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]PLACE_LINK_HERE[/youtube]

Cunoscând importanţa faptelor istorice şi maniera în care pot fi ele reflectate, fără repetiţii supărătoare, voi reaminti faptul că, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe francez, propunea un plan de pace al cărui principal scop formulat privea controlul internaţional asupra industriilor de război – din Franţa şi Germania. S-au pus bazele unei cooperări între vechi inamici, depăşirii resentimentelor, se declanşa procesul de exercitare comună a suveranităţii. Să fie punctul de pornire în noua construcţie europeană?

Întrebarea nu pare simplă, cu atât mai puţin răspunsul la întrebare, mai ales atunci când vrei să aminteşti toate semnificaţiile zilei de 9 mai. Unii (cei mai mulți, intoxicați de politicianism, ideologie, mass-media) o cunosc drept zi a victoriei, a eliberării de sub nazişti; tot cei mai mulți confundă răspunsul la o interpelare și votul camerelor (9 mai) cu proclamarea indepedenței de stat (10 mai); a treia semnificație este sărbătorită acum, de o manieră decentă, în toate statele Uniunii Europene (câte au rămas), dar şi în cele care mai aspiră la integrare…

*

Înaintea „Declaraţiei Schuman”, la Haga (8-10 mai 1948) s-au reunit reprezentanţii grupărilor europeiste din diferite ţări – fondând Mişcarea Europeană. Oricum, ideea europeană apăruse cu mult timp înainte…

În 1985, Consiliul European de la Milano a ales data de 9 mai ca Zi a Europei, apreciind că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei şi altor state europene, să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”. Există două momente care marchează Ziua Europei, anume data de 5 mai, dedicată constituirii Consiliului Europei[1] în anul 1949, şi data de 9 mai, dedicată Uniunii Europene, cunoscută drept Ziua Schuman…

Al Doilea Război Mondial transformase Europa într-un simbol al distrugerilor – din punct de vedere material. În context, s-a conturat politica internaţională care trebuia să fie capabilă să oprească o posibilă „a treia conflagraţie mondială” şi să consolideze Europa din punct de vedere economic. Au fost puse bazele unor organizaţii internaţionale cu caracter politic, militar şi economic. Declaraţia oficială a fost făcută de către ministrul francez de externe Robert Schuman, la 9 mai 1950; se cristaliza autoritatea comună unică a întregii producţii de cărbune şi oţel din Franţa şi Germania. Schuman a precizat că proiectul reprezenta primul pas în realizarea Europei unite, având ca scop principal reconcilierea franco-germană. Planul cuprins în declaraţie a ajuns la forma finală abia după ce a parcurs nouă etape, printre care se numără: reunirea industriilor carboniferă şi siderurgică, organizarea Europei „pe baze federale”, ultima variantă menţionând că unirea celor două industrii ar fi „primul pas al unei federaţii europene”. În forma sa finală, declaraţia propunea ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise din care puteau face parte şi alte state europene. Se considera că utilizarea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel putea asigura stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică pentru toate ţările implicate. Conform declaraţiei, s-a considerat că solidaritatea în domeniul industriilor siderurgică şi carboniferă garantează faptul că un război între Franţa şi Germania devenea imposibil. În plus, desemnarea unei Autorităţi comune „poate să ducă” la unificare economică pentru toate ţările membre, contribuind la creşterea nivelului de trai, promovând pacea şi realizând una dintre misiunile de bază: dezvoltarea continentului. Declaraţia a fost semnată de Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda. Au urmat nouă luni de negocieri care au dus la adoptarea Tratatului prin care era stabilită comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), la 18 aprilie 1951.

Nicolae Tomescu (Redactor Șef)

[1] A nu se confunda cu Consiliul European, care reprezintă reuniunea șefilor de stat și de guvern din UE, nici cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri).

Consiliul Europei era compus (înaintea Brexit-ului) din 47 de state membre, la care se adaugă o serie de entități cu statut de observator… Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.

Consiliul Europei, organizație independentă față de Uniunea Europeană, are un caracter internațional, interguvernamental și regional.

A luat ființă la 5 mai 1949 și reunește statele democratice ale UE, alte țări din centrul și estul Europei.

Consiliul Europei are două dimensiuni:

• una federalistă, reprezentată de „Adunarea Parlamentară” (alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală),
• cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de „Comitetul Miniștrilor” (alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre). Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei (România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005-mai 2006)…