Vasile Cârlova: „(…)Patriei mele în veci să-nchine/A ei credinţă cu jurământ”

Publicat de nicolaetomescu, 3 februarie 2019, 11:34

Născut la Buzău, în ziua de 4 februarie 1809[1], după moartea timpurie a părinților[2] Vasile Cârlova a fost crescut de o soră a mamei[3]… Destinul i-a găsit drept tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă[4] și limba franceză, a debutat, în 1827, cu o traducere[5], a scris „Păstorul întristat”[6], „Ruinurile Târgoviștei” (1828)[7], poezia „Rugăciune” (1828)[8], poezia „Înserarea”[9]… Odată ce va lua ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne, la 6 iulie 1830 a devenit al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați[10]. În 1831, scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri care au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”). În ziua de 18 septembrie 1831, Vasile Cârlova a murit, la Craiova[11], în urma unei boli infecțioase…

„Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut.”

(fragment din „Ruinurile Târgoviștei”)

1] Ca fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. După mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni-Dolj…

[2] 1816…

[3] La Craiova, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu…

[4] După încercări de versificare în limba greacă, scrie poezii în limba română – la stăruința lui Ion Voinescu II…

[5] După Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire avându-l ca autor pe Voltaire…

[6] Poezie publicată la 8 mai 1830 în „Curierul Românesc”, condus de I. Heliade Rădulescu. La 8 mai 1850, poezia a fost pusă pe muzică de Anton Pann…

[7] Tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”… La 30 mai 1830, revista ieșeană „Albina Românească” a reprodus poezia „Ruinurile Târgoviștei”…

[8] Publicată postum (1839) de Heliade…

[9] Publicată în „Curierul Românesc”, la 29 iunie 1830…

[10] Cu gradul de sublocotenent…

[11] A fost îngropat în curtea Bisericii „Madona Dudu”…