Victor Eftimiu: „Graba e duşmanul perfecţiunii”
Publicat de nicolaetomescu, 23 ianuarie 2022, 20:15
A scris cât pentru mulți alții: 140 de volume, 40 de piese de teatru, 200.000 de versuri, 5.000 de articole literare, se adaugă 1.000 de conferinţe publice.
Pare greu de crezut, dar performanța aparține celui născut (24 ianuarie 1889) în ținutul Korcei din Albania[1]…
Între 1895-1897, Victor Eftimiu urma clasele primare în limba greacă, în comuna natală. În anul 1897 era înscris, în București, la școala primară de pe strada „Silvestru”, acolo unde tatăl său deținea o băcănie. Stabilit, definitiv, în România (din 1905), va ajunge director al teatrelor „Comedia” (1913) și „Național” (1920, 1930, 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului „Național” și al „Operei” din Cluj (1 august-31 decembrie 1927).
A colaborat la ziare și reviste precum „Luceafărul” (la care a debutat/1904), „Viața Literară”, „Țara Noastră”. Din 1912, a publicat povestiri, teatru[2], eseu, interviuri în presa franceză (cotidiene, reviste teatrale etc.); la 21 de ani, apăruse cu traduceri în Anglia și Franța[3]; autorul pieselor de teatru Înșir‘te mărgărite, Omul care a văzut moartea[4], Cocoșul negru[5], Inspectorul broaștelor ș.a., a introdus[6] teatrul poetic în România…
1935 are, ca semnificație principală, obținerea gradului 33 și ultim al „Ritului Scoțian Antic și Acceptat” din Francmasonerie[7], fiind ales „Venerabil” al Lojii bucureștene „Meșterul Manole”[8]…
În vara anului 2019, pentru casa în care scriitorul Cezar Ivănescu locuise în ultima perioadă a vieții (1986-2008) a fost declanșată procedura de clasare[9] ca monument istoric, în regim de urgență[10]…
https://youtu.be/-ihxINTqtiQ
[1] Al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoromân Gheorghe [Ghergo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Ceavo) și ai Mariei (născută Cociu), zisă și Economu, fiică de preot…
[2] Piesele de teatru îi erau jucate în România, în Franța, Albania etc.
[3] Volumul său „Cantes roumains” s-a bucurat de aprecierea superlativă a lui Laurent Tailhade: „Victor Eftimiu este unul dintre aceia care va popula într-o zi toate memoriile. Merită să fi cucerit Franța. I-o dă dreptul poezia și talentul”…
[4] Omul care a văzut moartea trezeşte şi astăzi interesul, haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, pare ruptă din realitatea imediată…
[5] Victor Eftimiu a făcut carieră datorită plasticității sale; a ajuns repede în „folclor”, unii folosindu-l fără a ști adevăratul autor: „M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!”, „Arunci un pumn de aur și vezi crescând palate!” („Cocoșul negru”)…
[6] După modelul lui Federico del Sagrado Corazón de Jesús García Lorca/în literatura spaniolă/…
[7] Poate de aceea nu a reușit să supere pe nimeni, mai mult, a fost recompensat de toți: „Legiunea de onoare”/Paris, 1933; titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”, medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”, Ordinul „Naim Frasheri” (cea mai înaltă distincție culturală albaneză)/Tirana, 1972… În 1932, dobândea „Premiul Național pentru Literatură”, începând cu 31 mai 1948 a devenit membru titular al Academiei Române…
[8] În actul I din Meșterul Manole, reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru…
[9] Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil şi se finalizează prin înscrierea acestuia în Lista Monumentelor Istorice din România…
[10] Decizie a Ministerului Culturii și Identității Naționale, solicitare înaintată în martie 2018… Clădirea, datând din anul 1894 (v. fond Eftimiu, Academia Română), a fost casa părintească (în pivnița căreia Eftimiu copil a pus în scenă primele sale piese de teatru); având o ridicată valoare memorial-simbolică se dorește salvarea acesteia și transformarea acesteia într-un muzeu dedicat celor doi mari scriitori cu origini albaneze: Eftimiu și Ivănescu. Din păcate, în imediata sa vecinătate, PMB a aprobat construirea unui bloc cu cinci niveluri, printr-o simplă consolidare a unei părți a fostei proprietăți a familiei Eftimiu, situată în București, în zonă protejată, grad maxim de protecție (an construire 1894); conform Institutului Național al Patrimoniului, „locuința unifamilială construită la sfârșitul secolului al XIX-lea într-o manieră caracterizată de gustul specific epocii, potențialul său arhitectural și artistic este dublat de o deosebită semnificație memorial-simbolică, prin faptul că aici au locuit succesiv și au creat două personalități marcante ale culturii române, Victor Eftimiu, academician și dramaturg (1889-1972), și Cezar Ivănescu, poet și traducător (1941-2008), ambii români de origine albaneză.”
