(VIDEO) La Schitul „Vovidenia”
Publicat de Nicolae Tomescu, 28 aprilie 2019, 23:11 / actualizat: 29 aprilie 2019, 15:45
Cunoscând faptul că mănăstirile, schiturile și sihăstriile au avut un rol important în trecutul istoric și spiritual al Bisericii, al monahismului românesc, au creat curente de înnoire duhovnicească în viața monahală, știind totodată că, dincolo de mulțimea credincioșilor și de implicarea monahilor în privința Sărbătorii de Paşti, slujirea înseamnă a-i sprijini și pe cei din mass-media în împlinirea ideilor, am primit binecuvântare în privința unor filmări și cuvinte de învățătură…
În comuna Vânători-Neamţ, la circa un kilometru sud-est de „Lavra Neamţului”, la 17 kilometri vest de Târgu Neamţ, la foarte mică depărtare de Mănăstirea Neamţ, am intrat într-un adevărat „colț de rai” – lăcaşul de rugăciune închinat „Intrării în Biserică a Maicii Domnului” (popular, „Vovidenia”).
Datorită râvnei şi credinţei Arhimandritului Mihail Daniliuc, „Intrarea în Biserică” a însemnat, pentru noi[1], locul unde am aflat despre începuturile vieţii călugăreşti[2] (au existat monahi iubitori de linişte cu mult înainte de începutul secolului al XVIII-lea[3]), despre retragerea temporară sau definitivă pentru unii călugări din „marea obşte”[4], despre exodul călugărilor nemţeni[5], despre vrednicul episcop al Romanului/din secolul al XVIII-lea (Ioanichie)[6], despre numărul însemnat de cărţi şi manuscrise[7] ș.a.
Deocamdată, un cuvânt de învățătură din partea egumenului schitului:
[1] Nicolae Tomescu și Vlad Cătană…
[2] La „Vovidenia” ne sunt mai puţin cunoscute…
[3] Episcopul romano-catolic Marco Bandini (născut Marcu Bandulovič /1593, Skopje, Macedonia-27 ianuarie 1650, Bacău/, arhiepiscop romano-catolic de origine bosniacă, a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova), venit într-o vizită pe la anul 1649, scria că „pădurile şi prăpăstiile din preajma Mănăstirii Neamţ foiau de mulţimea sihaştrilor”… În acelaşi sens, Dimitrie Cantemir dorea să convingă asupra faptului că: „Munţii sunt plini de călugări şi pustnici care îşi jertfesc acolo în liniştea şi singurătatea lui Dumnezeu, viaţa smerită şi singuratică”…
[4] Unii se „nevoiau” singuri, alţii în mici comunităţi de doi sau trei… Se crede că astfel a luat fiinţă şi mica sihăstrie a „Vovideniei” din preajma Mănăstirii Neamţ…
[5] Din cauza expediţiei militare (1691) a lui Ioan III Sobieski, regele Poloniei (care a tulburat viaţa mănăstirii; aceasta a rămas aproape pustie, codrii şi munţii erau plini de sihaştri; mulţi dintre cei plecaţi din mănăstire şi-au găsit loc în modestele chilii de lemn şi de pământ situate în preajma Schitului „Vovidenia”)…
[6] Asemenea altor ctitorii vlădiceşti, „Vovidenia” cristalizează procesul formării profund isihastice a ierarhilor moldoveni de acum două-trei secole, strânsa legătură dintre mănăstiri şi ierarhi, dorirea trăirii mistice în monahismul românesc – anterior „epocii” cuviosului Paisie de la Neamţ… Alături de episcopul Ioanichie, „Vovidenia” îl poate include, printre ctitorii mari, pe domnitorul Constantin Racoviţă al Moldovei, care a acordat schitului diferite scutiri de dări şi privilegii…
[7] O parte dintre cărţi, cu o vechime de peste 300 de ani, poartă pe ele însemnări făcute de episcopul ctitor Ioanichie şi de alţi monahi vestiţi…
