(VIDEO) Satul transformat într-un muzeu viu

Publicat de nicolaetomescu, 19 aprilie 2017, 11:14 / actualizat: 25 aprilie 2017, 11:52

©  Nicolae Tomescu

Te poți îndrăgosti, lesne, de Bucovina…

Într-una din localitățile de referință, Consiliul local a luat decizia de a impune sătenilor să respecte arhitectura tradițională. Astfel, comuna Ciocănești[1], atestată documentar încă din anul 1400[2], a fost transformată în muzeu viu, unic în România. Sute de gospodării insuflă viață unei părți din munții Suhard; tot mai multe au gravate modele tradiționale, arătând asemenea ouălor încondeiate sau portului popular[3]. Locuitorii mi-au povestit că profitul cules din turism a dus și la conștientizarea valorii moștenirii tradiționale, inclusiv la intenția de a o împărtăși generațiilor viitoare. Meșterii populari, care realizează modele tradiționale, nu mi-au ascuns informații referitoare la proces (se utilizează ciment, var și nisip pentru tencuială, se desenează modelele, apoi apare sculptura, se lasă la uscat și se vopsește în diverse culori, în funcție de preferințe)…

În Ciocănești am vizitat și Muzeul ouălor încondeiate, cu peste 1.500 de exponate.

Totodată, muzeul etnografic dezvăluie stilul de viață al strămoșilor: portul popular, diferite unelte, țesături, oale, războaie de țesut…

Participasem la una dintre edițiile Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate…

Cu adevărat, ornamentica ouălor decorative este variată, cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iar decorarea cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul „batic”: Oul alb, golit de conținut, se decorează cu ceară pe spațiile care urmează să rămână albe; se scufundă în vopsea galbenă, se scoate, se usucă și se aplică ceara pe spațiile care vor rămâne, în final, galbene; oul se va scufunda în vopsea roșie; procedeul se repetă în funcție de numărul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise către cele mai intense; către sfârșit, oul se acoperă cu un strat de nitrolac, care dăruiește strălucire oului și protejează decorațiunile…

Oul încondeiat poate transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare; în ornamentația lui, de fapt, se operează cu simboluri (Soare, lună, cruce, ș.a.[4]), cu modele din natură (mă refer la motive vegetale/frunza bradului, garoafa, spicul grâului, la animale/albina, broasca, șarpele, mielul), cu obiecte casnice și unelte de câmp – grebla, lopata, fierul plugului, cu modele de țesături populare, cu întreg repertoriul semnelor sacre. Spicul, Soarele, frunza, crucea (ca o reconfirmare a creștinătății românești)[5], steaua[6] iată motivele folclorice utilizate[7]…

„Acolo unde este dragoste, există viață.”.

[1] Comuna Ciocănești se situează în partea de vest a județului Suceava, la o distanță de peste 100 de kilometri de municipiul reședință. Accesul în această comună pe DN17 Suceava-Ciocănești-Cârlibaba…

De la Iași către Iacobeni (cu aproximativ 15 km înainte de Vatra Dornei, mergând prin Gura Humorului) drumul găsește atribute europene. Rămâne capriciul unui amestec de implicare părăsită și de indolență, o porțiune de circa 30 km până la Cârlibaba (direcția spre Borșa). Deși drumurile sucevene și maramureșene se păstrează într-un registru onorabil, cel care leagă localitatea Cârlibaba de Borșa este o corelare sălbatică între vreme, calitatea mașinii (pe drumul plin cu gropi nu trebuie să depășești 20-30 Km/h), șansă, pregătire psihologică. Dar natura este vie, intră în suflet și te păstrează (la ea) acasă…

[2] Printr-un hrisov care consemnează dania (așa-numitul munte Suhard) doamnei Ana către Alexandru cel Bun… Alți istorici „atestă cu 160 de ani mai devreme această zonă, începând cu anii 1.200 d.Cr.”…

[3] Decorațiunile poartă denumirea de „brâuri” sau „pui”… Prima femeie care și-a ornat casa a fost Leontina Țăranu (cu ajutorul unui meșter, care i-a recomandat și ornarea pereților exteriori; cea menționată i-a urmat sfatul, consecințele au fost atât de impresionante încât exemplul s-a dovedit „contagios” pentru mulți săteni)…

[4] Câteva simboluri și semnificații: linia dreaptă verticală=viață; linia dreaptă orizontală= moartea; linia dublă dreaptă=eternitatea; linia cu dreptunghiuri=gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată=apă, purificare; spirala=timpul, eternitatea; dubla spirală=legătura dintre viață și moarte…

[5] În Muscel apare o cruce mică în punctul de încrucișare a două bețe, în cele patru compartimente câte o figură (pe alte ouă, aceasta poartă numele de „argeșeanca” sau „goanga”); Crucea Paștelui, cu care creștinii împodobesc pasca și o duc la biserică, în noaptea Învierii, numită în unele zone și „Ziua Paștelor”; Crucea românească și crucea rusească sau crucea moldovenească (reprezentată printr-o cruce cu alte cruciulițe la capete); Crucea nafurei, încrestată pe pâinea din care se împarte nafura la slujba bisericească)… Mănăstirea desemnează tot un simbol al creștinătății…

[6] Un motiv răspândit, mai ales în Bucovina și în vechiul Regat (în Vâlcea și Râmnicu Sărat este întâlnit și cu numele de „floarea stachinei” sau „steaua ciobanului”)…

[7] În Muntenia și Oltenia motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puține culori. În județul Olt se remarcă centrul de la Obaga; aici, îndeletnicirea populară a fost adusă la nivel de artă. În Transilvania (Țara Bârsei este renumită pentru desenul, pentru compoziția ornamental-cromatică de o mare finețe) și Banat se distinge încondeierea printr-o mare varietate de modele și culori, oamenii au simțit nevoia să decoreze oul, prin diferite metode (cu ceară colorată, cu vopsele, cu mărgele, etc.)…