Ziua internațională a munților 

Publicat de nicolaetomescu, 10 decembrie 2018, 22:32

Celebrată pe 11 decembrie, Ziua internațională a munților a fost proclamată /în 2003/ de Adunarea Generală a ONU (prin Rezoluția 57/245); săvârșirea solemnă a actului de însemnătate publică urmărește să încurajeze comunitatea internațională în a organiza evenimente, la toate nivelurile, pentru a sublinia importanța dezvoltării durabile a zonei montane; se pune un accent esențial pe conștientizarea importanței munților pentru viață, evidențierea oportunităților și constrângerilor dezvoltării zonelor montane și construirea de alianțe/parteneriate care pot aduce schimbări, în bine, pentru populațiile și mediile montane.

“#MunțiiContează” (pentru Apă, pentru Reducerea Riscului de Dezastre Naturale, pentru Turism, pentru Hrană, pentru Tineri, pentru Popoarele Indigene, pentru Biodiversitate), iată tema selectată de Organzația Națiunilor Unite pentru celebrarea Zilei Internaționale a Muntelui din anul 2018.

*

Ideea de munte este corelativă cu destinul uman. Din pruncie, fiecare urcă muntele propriei vieți. Nu o dată, suntem asemuiți lui Sisif – eșecul zămislește revenirea, dorința de a acționa răscolind fără încetare. De unde vine această nevoie de Paradis? Revăzînd un pasaj din Divina Comedie, cred că am înțeles: pentru a se naște munții trebuia să existe Infernul, un soi de pâlnie care se pierde în abisuri. Munții pot fi asemuiți Paradisului imaginat de Dante, încearcă să ofere un model al lumii într-o variantă pe deplin autentică la nivel poetic, inexactă la nivel geologic, pilduitoare întrucât sugestiile sunt mai puternice decât denotațiile concrete în realul imediat. Pentru noi s-a născut muntele. Simți sentimentul unei împliniri, dar și deznădejde, angoasă, tot ce ține de un complex afectiv menit să-l arate pe om așa cum este. O ascensiune înseamnă o luptă cu limitele care nu sunt atât în afara noastră, cât înlăuntrul propriei ființe. Dacă vom reuși contopirea unor creații înălțate cu vârful către Dumnezeu și cu abisurile care se prăvălesc în interiorul nostru, avem fiecare șansa să credem în vocația de „salvator”, luîndu-ne răgazul de a urmări conturul munților în deplina lor monumentalitate. Nu trebuie să mergi departe pentru a ajunge la tine însuți/însăți, să dobândești sentimentul muntelui, deplinătatea libertății interioare. Desigur, atunci când îți propui să explici fapte de conștiință intervine responsabilitatea, mijlocitor al unor destăinuiri și părtaș la aventură, datoria morală de a comunica ceea ce vedem și simțim, semnificația celor care au ajuns pe munte. Dimensiunea culturală, aromele rafinate ale cuvântului, ideea de partener în ascesiuni creează și o solidaritate umană, motivează gesturile care duc la descoperirea unor lumi existente la scara mare a timpului. Reconstruirea lor prin act și imagine, aspirația de a descoperi și de a izbândi ne îndeamnă să nu mai fim disponibili – prea disponibili – în perceperea realității imediate pe orizontală. Dacă epuizezi orizontala, singura șansă rămâne verticala… Munții contează…

Nicolae Tomescu