Ziua Naţională a Franţei
Publicat de nicolaetomescu, 13 iulie 2020, 18:30
Pentru majoritatea francezilor, de la 1789 încoace (imediat voi nuanța), 14 iulie înseamnă sfârşitul „Vechiului Regim”, Ziua Naţională a Franţei (sărbătorită cu entuziasm şi patriotism în fiecare an). Pe 14 iulie 1789, populaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortăreaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală și considerată un simbol al absolutismului[1]. Garnizoana se predă, după o scurtă rezistenţă simbolică; încep cele mai importante evenimente ale Revoluţiei franceze şi, odată cu ele, sfârşitul regimului absolutist; uităm, pentru o clipă, de fenomenul Marii Terori…
Un an mai târziu, în 1790, 14 iulie este sărbătorită pentru prima dată[2] sub numele de „sărbătoarea Federaţiei” (La Fête de la Fédération), printr-o mare adunare populară pe „Champs de Mars” din Paris. După aproape un secol, Franţa avea nevoie de simboluri care să îi amintească măreţia şi gloria de altădată. Între timp, trecuse prin experienţa războaielor purtate de Napoleon, apoi prin succesivele schimbări de regim (restauraţia Bourbonilor, monarhia din Iulie, republica, al doilea imperiu, din nou republica). După prăbuşirea imperiului lui Napoleon al III-lea, în 1870, amintirea revoluţiei devine cale de însufleţire a patriotismului francezilor, dar şi de sprijinire a regimului republican. În 1879, 14 iulie este sărbătorită semi-oficial. Un an mai târziu, în 1880, Benjamin Raspail propune un proiect de lege prin care Republica franceză adoptă ca sărbătoare naţională ziua de 14 iulie. După Primul Război Mondial, 14 iulie a fost celebrată, în 1919, cu mult fast, ca o adevărată sărbătoare a victoriei. În acelaşi spirit festiv, francezii s-au bucurat de această zi şi în 1945, la un an de la eliberarea Parisului.
*
La Paris, avea loc tradiţionala defilare militară pe Champs-Elysées, pregătită în amănunt[3]. De asemenea, seara şi noaptea, oraşul era puternic iluminat şi se aprindeau artificii multicolore. Deşi steagul tricolor (roşu, alb şi albastru) reprezintă Franţa, personajul feminin Marianne[4] a rămas un simbol al Revoluţiei şi al republicii. Totodată, cocoşul galic desemnează un străvechi simbol al spiritului francez, existând încă din antichitate[5].
*
[1] Bastilia mai „adăpostea” 7 (şapte) deţinuţi…
[2] Prima aniversare a acestei zile; ea va deveni, abia după aproape un secol, ziua naţională a Franţei… De această zi – de Revoluţia franceză, în general – este legat şi cântecul Marseillezei, compus în 1792, declarat imn naţional în 1795.
[3] În 1989, a fost sărbătorit bicentenarul Revoluţiei franceze (200 de ani), la care au asistat personalităţi din întreaga lume.
[4] Este vorba despre o tânără, care poartă o bonetă frigiană pe cap; numele său provine din numele compus Marie-Anne, foarte răspândit în secolul al XVIII-lea. Personajul, reprezentat pe monedele franceze şi pe mărcile poştale, constituie un simbol al Republicii.
[5] În latină, Gallus înseamnă şi gal şi cocoş… Ca simbol, a fost reluat în secolul al XVI-lea şi, mai ales, după Revoluţia de la 1789. Cocoşul apare pe o monedă de aur franceză bătută în 1899, este întâlnit chiar şi ca emblemă sportivă pe echipamentul naţionalei Franţei…
*
Cu adevărat, a fi înseamnă a gândi şi a fi gândit de alţii. Iar a trăi înseamnă să continui a gândi şi să-ţi aminteşti că ai gândit. După cum se desprinde din sondajul realizat pe străzile din Iaşi, Botoşani şi Vaslui… Am întrebat: ce reprezintă ziua de 14 iulie? Cum vedeţi relaţiile româno-franceze? Franţa şi România; România şi Franţa… Ar fi prea multe de spus despre relaţiile politice, economice, schimburile comerciale, cadrul juridic, relaţiile culturale şi tehnico-ştiinţifice. Cum sunt privite toate acestea din perspectiva unor locuitori ai Moldovei?
documentar de Nicolae Tomescu (redactor-șef)
