Ziua Naţională a Pădurilor

Publicat de nicolaetomescu, 24 martie 2020, 21:10

Pe 25 martie a fiecărui an, românii (să-i includem în națiune pe unii parlamentari, oameni de afaceri, interlopi etc., care au hăcuit întinderi mari de teren acoperite de arbori?) „sărbătoresc Ziua Naţională a Pădurilor”…

Cu cât creşte gradul de responsabilizare în privinţa dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, spre beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare?

Ni se oferă prilejul de a (re)aminti concepte precum unicitate, frumusețe, deopotrivă obligație… Ca depozite globale de carbon, pădurile joacă un rol fundamental în influenţarea climei Pământului; plantele şi solurile din păduri conduc ciclul global al carbonului – prin reţinerea dioxidului de carbon în fotosinteză, respectiv eliberarea lui în respiraţie; deşi reţinerea de carbon prin fotosinteză descreşte pe măsură ce copacii îmbătrânesc, numeroase păduri mature continuă să reţină carbonul în sol; prin defrişarea rapidă, în scopuri agricole sau pentru păşunat, utilizarea şi exploatarea abuzive, degradarea prin incendiile cauzate de oameni, carbonul stocat este trimis înapoi în atmosferă (prin respiraţie); defrişările pădurilor tropicale sunt responsabile pentru aproximativ 20% din emisiile totale de dioxid de carbon cauzate de om şi reprezintă o cauză esenţială care duce la dispariţia speciilor din aceste păduri…

Pădurile (şi măsurile de utilizare a solului) au posibilitatea de a reduce emisiile de carbon cu echivalentul a 10-20% din emisiile previzionate de combustibilii fosili până în 2050…

Măsurile de voluntariat, cred unii, ar aduce o mai mare recunoaştere a rolului utilizării durabile a solului în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice. Sporirea încrederii în respectiva abordare presupune ca regulile să fie suficient de riguroase pentru a se asigura că acţiunile de voluntariat determină reduceri clare, cuantificabile, ale emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă, alte avantaje legate de mediu. Dar, fără o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră, măsurile temporare de voluntariat nu sunt echivalente atenuării efectelor schimbărilor climatice…

Extinderea zonelor împădurite prin promovarea regenerării copacilor, permiterea creşterii lor cât mai mari, utilizarea de metode de recoltare care reduc pierderile şi stabilirea de zone (destinate producţiei) de conservare în interiorul pădurilor, pot ajuta la creşterea, pe termen lung, a cantităţii medii de carbon stocat; opţiunile de gestionare au, totodată, efecte pozitive asupra biodiversităţii, asupra altor elemente-cheie pentru ecosisteme (spre exemplu, menţinerea fluxurilor hidrologice)… Copacilor cărora li se permite să crească mai mult înainte de a fi tăiaţi le datorăm, într-o măsură,  creşterea diversităţii structurale a pădurii şi asigurarea unui habitat pentru o serie mai largă de specii; pădurile sănătoase care îşi păstrează complexitatea naturală şi diversitatea, ca vârstă şi structură, a habitatului, au, de regulă, mai multă stabilitate şi putere de a face faţă tulburărilor asociate cu schimbările climatice. Copacii cresc repede când sunt tineri, dar creşterea încetineşte pe măsură ce ajung la maturitate. Pentru a spori capacitatea de stocare a carbonului în timp, tăierile ar trebui să se facă după ce rata de creştere anuală scade sub media ratei de creştere; însă, companiile de producţie a lemnului au interese în a efectua tăierile atunci când preţurile ajung la cea mai favorabilă cotă, multe păduri sunt tăiate înainte de vârsta optimală. Creşterea intervalului între tăieri sau menţinerea copacilor mai bătrâni de-a lungul mai multor cicluri de tăiere succesive ar putea duce la creşterea semnificativă a stocurilor de carbon. Și deteriorarea copacilor netăiaţi, a solului, în timpul operaţiunilor de deplasare a trunchiurilor desprinse, ar sprijini reducerea emisiilor de CO2…

Există credinţa, larg răspândită, totalmente greşită, că tăierea trunchiurilor sau defrişarea pădurilor mature şi înlocuirea lor cu copaci tineri, care cresc repede, produc efecte pozitive asupra climei prin reţinerea CO2 atmosferice; deşi copacii mai tineri cresc şi reţin carbonul mai uşor, trebuie văzut şi ce se întâmplă cu stocarea – atunci când pădurile mature sunt spulberate; prin tăierea unei păduri, o parte din carbon poate fi stocat ani de zile sau decenii în produsele lemnoase rezultate; alte cantităţi, însemnate, de CO2 sunt eliberate în atmosferă, imediat, prin răscolirea solului, prin descompunerea frunzelor şi crengilor…

Asculți și vezi, fără să plângi? O imagine a rămas vie, „intrând pe poartă și luându-mă acasă”: De ce otrăvim aerul, pământul, pădurile?

Stă în puterea noastră să găsim soluții și să tindem către normalitate? Din păcate, istovesc nu atât eforturile în căutarea și găsirea perspectivelor (o formă de gândire creativă), cât refuzul factorului politic (și politizat) de a aduce mai multă valoare în lume, de a merge dincolo de „standarde” și „convenții” interesate…