Zeci de mii de beneficiari rămân fără terapie și servicii sociale!

Publicat de ralucadiaconiuc, 24 martie 2020, 11:15 / actualizat: 24 martie 2020, 16:09

“Zeci de mii de persoane cu dizabilități au invadat spitalele cerând ajutor pentru tratarea afecțiunilor cu care se confruntă. Statul roman nu este pregătit să ofere sprijin, are nevoie urgentă de instrumente de lucru și de profesioniști pentru a face față. Viețile pacienților sunt în pericol.” Așa ar putea începe un articol care ar atrage atenția publicului către ei, cei tăcuți și mulți, cei care nu mai așteaptă ajutorul statului fiindcă știu că nu îl pot găsi acolo. Acestea sunt persoanele cu dizabilități psihologice și psihomotorii, persoanele cu boli rare, persoanele cu boli grave, copiii și adulții cu autism, sindrom down, retard, boala batten, demență, tetrapareza spastică, paralizie cerebrală, epilepsie. Ei sunt cei care nu se vor vindeca după ce va dispărea virusul COVID-19. De soarta lor și a familiilor lor, de găsirea soluțiilor care să îi ajute să supraviețuiască în fiecare zi se îngrijește cineva însă – organizațiile non-guvernamentale.
ONG-urile sunt alternativa la aparatul de stat pentru rezolvarea sau ameliorarea unor probleme din toate domeniile care au impact în viața noastră. Datorită lor, în centre sau la domiciliu, sunt recuperate 90% din problemele de sănătate grave precum cele enumerate mai sus. Sprijinul oferit de ONG-uri presupune aplicarea tratamentelor, îngrijirea, transportul, hrănirea sau igiena acestor persoane.
Zeci de mii de persoane cu dizabilități fac pași zilnic spre o viață normală pentru că ei, angajații organizațiilor non-guvernamentale, sunt acolo pentru ei din punct de vedere material, cu suflet, minte și profesionalism. COVID-19 a lovit dur și în aceste domenii; izolarea a obligat la închiderea acestor centre și astfel beneficiarii au încetat să primească serviciile de care au atâta nevoie.
Fără terapie, chiar acum când tu citești aceste rânduri, aceste persoane își pierd din abilitățile dobândite: mulți nu își mai recunosc părinții/aparținătorii, propriul nume sau propriul corp automutilându-se, obiecte și activități simple din mediul lor pe care abia au reușit cu muncă asiduă să le învețe, unii pierd abilitatea proaspăt dobândită de a comunica cu ajutorul limbajului și asta amplifica frustrarea și crizele de agresivitate/heteroagresivitate pentru că nu vor mai ști să-și comunice nevoile, alții autizează social total în lipsa interacțiunii stimulante. Mulți își pierd abilitățile psihomotrice și minimul de coordonare, câștigate cu greu prin luni, ani de recuperare terapeutică specifică, cum este cazul celor cu dizabilități psihomotorii și de coordonare motrică.
Dizabilitatea distruge nu numai vise ci și familii, majoritatea acestora fiind compuse dintr-un singur părinte și persoana cu dizabilitate (copil sau adult). Astfel că nu numai copilul/persoana cu dizabilitate este în imposibilitatea de a se descurca fără ajutorul serviciilor Ong-urilor, ci întregul ei mediu de viață. Aparținătorul nu poate gestiona singur comportamentul copilului, nu-l poate îngriji în aceste zile, nu-i poate oferi nici hrană, nici igienă fără ajutor întrucât persoanele cu dizabilități nu știu/nu pot să respecte regulile de prevenție obligatorii și cumpărăturile îi vor pune în situația de a se infecta dacă noi nu îi vom ajuta.
Coronavirusul va trece, dar dizabilitatea va rămâne!
Din păcate, grija pentru cum depășesc beneficiarii lor aceasta perioada nu este nici pe departe singura pentru ONG-uri. Ele se confrunta cu mari dificultăți financiare și materiale. Din cauza că nu mai prestează serviciile către beneficiari, ele nu mai încasează nicio forma de venit, sau o fac într-o măsură foarte mică. Și totul costă – salariații crescuți în ani de activitate trebuie plătiți măcar la niveluri minime, chiriile trebuie achitate, la care se adaugă costurile de dezvoltare a serviciilor online și cheltuielile suplimentare ocazionate de susținerea beneficiarilor și a familiilor acestora în izolare. Multe dintre aceste ONG-uri sunt în pragul de a-și încheia activitatea din cauză că nu dispun de resursele financiare și materiale necesare.
Fără a primi ajutor, Ong-urile, singura sursă reală de recuperare și integrare socială a persoanelor cu dizabilități, nu vor putea trece peste perioada de criză, pierzând personalul, sediile, materialele de lucru, iar persoanele vulnerabile vor rămâne fără singurul lor sprijin.
Ong-urile au nevoie să fie ajutate acum pentru a putea oferi ajutor!
O lume mai bună e cea în care toți privim și dincolo de propriile nevoi, spre vulnerabilitatea tuturor persoanelor care nu se pot ajuta singure. Pune și tu o cărămidă la aceasta lume susținând acum organizațiile non-guvernamentale cu bani, alimente, produse de primă necesitate, echipament de protecție pentru beneficiarii lor.
Donează în contul RO71BTRLRONCRT0479462201 al Asociației Trăiește cu Bucurie (platforma Fă Bine!), cea care a strâns sub umbrela ei mai mult de 100 de ONG-uri. Sau contacteaz-o pe Maria Duduman (maria.duduman@fabine.eu), fondatoarea platformei Fă Bine! pentru orice altă formă de ajutor îți dorești să oferi: alimente, produse de igienă, voluntariat pentru aceste organizații.

(Comunicat de presă Maria Duduman, Fă bine)